Descoperire fără precedent după deschiderea unui mormânt vechi de 2.000 de ani. Ce au găsit arheologii în Napoli, Italia
Arheologii au fost uimiți de o descoperire remarcabilă: o mumie antică perfect conservată, găsită într-un sarcofag vechi de 2.000 de ani în „mormântul lui Cerberus” din Napoli. Această descoperire „fără precedent” oferă noi perspective asupra practicilor funerare ale romanilor antici și a modului în care aceștia își îmbălsămau morții.
O descoperire remarcabilă
Echipa de arheologi a deschis sarcofagul situat în mormântul descoperit în 2023 la Giugliano, în Napoli. Sarcofagul se afla în Parcul Urban La Concorde, un loc cu o istorie bogată. Mumia era acoperită cu un giulgiu și înconjurată de bunuri funerare, toate fiind extrem de bine conservate.
Această conservare a fost posibilă datorită cremelor pe bază de plante aplicate pe trup înainte de a fi sigilat în camera funerară. Aceste creme, făcute din chenopodium (cunoscute sub numele de goosefoot) și absintium (pelin), au fost folosite și în alte perioade istorice pentru conservarea trupurilor, cum ar fi cazul unui episcop din secolul XVII descoperit sub o catedrală din Suedia.
Grija specială acordată defunctului și cronologia obiectelor găsite sugerează că acesta ar fi putut fi fondatorul unei familii importante pentru care a fost construit mausoleul, scrie Iflscience.
Contextul istoric al mormântului lui Cerberus
„Mormântul lui Cerberus” a fost numit astfel datorită frescei uimitoare care înfățișează Cerberus, câinele cu trei capete din mitologia greacă, considerat gardianul lumii de dincolo. Această frescă a fost descoperită la intrarea în mormânt, construită cu tehnica romană antică opus incertum, folosind pietre neprelucrate și plasate aleatoriu.
Giugliano, situat în regiunea Campania, a fost colonizat de grecii antici între secolele VIII și VII î.Hr., iar această descoperire subliniază continuitatea și influențele culturale din zonă. Campania, o regiune bogată în istorie și cultură, a fost un important centru al civilizației grecești și romane, iar descoperirile arheologice de aici continuă să surprindă prin diversitatea și importanța lor.
Analize și cercetări ulterioare
Superintendența de Arheologie, Arte Frumoase și Peisaj, care a coordonat descoperirea, a declarat că analizele de laborator au returnat o cantitate considerabilă de date despre tratamentul corpului defunctului și ritualurile funerare desfășurate. Aceste date îmbogățesc semnificativ cunoștințele despre practicile funerare romane.
Pentru a pătrunde în camera funerară, arheologii au observat un zid construit folosind o tehnică de construcție romană antică cunoscută sub numele de opus incertum. Metoda folosea pietre neprelucrate, de forme neregulate și plasate aleatoriu, apărută în jurul secolului al II-lea î.Hr. Aceasta a fost zidul frontal al mormântului, care fusese sigilat cu o placă grea făcută din tuf – o rocă ușoară și poroasă creată din cenușă vulcanică și alte sedimente.
Pentru a pătrunde în camera funerară, arheologii au trebuit să îndepărteze cu grijă țiglele care acopereau deschiderea tavanului și au introdus o microcameră printr-o mică deschidere, dezvăluind trupurile din interior. Această tehnologie a permis o examinare inițială fără a perturba poziționarea originală a rămășițelor.
Proiectul, finanțat de Ministerul Culturii din Italia, efectuează acum analize ADN asupra rămășițelor mumificate pentru a identifica multiplele corpuri descoperite. Aceste analize vor oferi informații suplimentare despre identitatea și condițiile de viață ale defuncților.
Superintendentul Mariano Nuzzo a declarat într-un comunicat: „În ultimele luni, analizele de laborator efectuate pe probele prelevate din inhumații și din paturile depozitionale au returnat o cantitate considerabilă de date despre tratamentul corpului defunctului și ritualul funerar desfășurat, îmbogățind semnificativ panorama cunoștințelor noastre.”
Impactul descoperirii asupra înțelegerii practicilor funerare romane
Această descoperire oferă o privire fascinantă asupra practicilor funerare și tehnicilor de conservare ale romanilor antici. Datele obținute prin analiza cremelor de plante utilizate pentru îmbălsămare sugerează o complexitate și o sofisticare neașteptată în rândul tehnicilor funerare romane.
Descoperirea „mormântului lui Cerberus” subliniază nu doar importanța acestui loc din punct de vedere arheologic, dar și evoluția tehnicilor de îmbălsămare și conservare folosite de romani. Aceste tehnici nu erau cunoscute până acum în detaliu și deschid noi căi de cercetare pentru istorici și arheologi.
Concluzie
Descoperirea „mormântului lui Cerberus” din Napoli reprezintă o descoperire majoră în domeniul arheologiei și aduce informații esențiale despre practicile funerare ale romanilor antici. Grija specială acordată defunctului și obiectele găsite sugerează că acesta ar fi putut fi fondatorul unei familii importante.
Această descoperire nu doar că îmbogățește cunoștințele noastre istorice, dar deschide și noi perspective de cercetare în domeniul arheologiei și al științelor auxiliare, cum ar fi genetica și conservarea materialelor organice. Imaginile și datele suplimentare despre mumiile nou descoperite urmează să fie dezvăluite, aducând astfel mai multă lumină asupra acestei descoperiri extraordinare. Această descoperire subliniază importanța continuării cercetărilor arheologice în zonele istorice bogate, pentru a descoperi și înțelege mai bine trecutul nostru comun.