De ce nu ne place cum ieșim în poze: psihologia din spatele imaginii de sine și a percepției distorsionate

Mulți dintre noi cunosc acel sentiment dezarmant: te pregătești cu atenție pentru o ocazie specială, te privești în oglindă și te simți încrezător. Dar, a doua zi, când primești fotografiile, simți un șoc. Trăsăturile par nefamiliare, unghiurile îți scot în evidență imperfecțiunile, iar imaginea reflectată în poze nu seamănă cu cea la care te-ai obișnuit. Această experiență este mai comună decât am crede și are explicații psihologice complexe care țin de familiaritate, distorsiunea oglinzii și de modul în care creierul nostru percepe și procesează imaginea de sine.

Cum influențează „efectul de expunere” percepția propriei imagini

Primul motiv pentru care mulți dintre noi detestăm modul în care apărem în fotografii este efectul de expunere. Potrivit dr. Matt Johnson, neurocercetător și profesor de psihologie a consumatorului, tendința noastră de a prefera imagini familiare explică de ce ne simțim mai confortabil cu reflexia din oglindă. „Ne vedem zilnic aceeași imagine în oglindă, de la aceleași unghiuri și cu aceeași lumină, așa că ne obișnuim cu acea versiune a noastră,” explică Johnson pentru The Independent. Imaginea familiară devine, în mintea noastră, „versiunea reală”.

Când ne vedem într-o fotografie, unghiurile sunt diferite, luminile noi, iar perspectiva străină poate să ne ofere o variantă neobișnuită a propriei persoane. „Este ca și cum te-ai vedea prin ochii unui străin pentru prima dată, iar această schimbare de perspectivă poate fi derutantă și inconfortabilă,” completează psihoterapeutul Eloise Skinner, care subliniază că fotografia surprinde adesea un moment pe care nu l-am mai experimentat vizual.

Oglinda versus fotografia: impactul simetriei asupra percepției

Un alt factor care contribuie la senzația de străinătate este asimetria facială. Imaginea din oglindă este inversată de la stânga la dreapta, ceea ce face ca trăsăturile să pară ușor diferite decât în realitate. În fotografii, fața este prezentată exact așa cum este, fără inversarea cu care suntem obișnuiți, ceea ce poate scoate la iveală asimetrii pe care nu le observăm zilnic.

Provocare IQ pentru minți agere! Reușești să formezi 7 pătrate mutând două bețe?

Cât e salariul mediu în România în noiembrie 2024. Domeniile în care se câștigă cei mai mulți bani

Această versiune „adevărată” a noastră poate să nu fie tocmai cea mai plăcută, tocmai pentru că nu este imaginea familiară cu care ne-am obișnuit. De asemenea, camerele frontale ale telefoanelor mobile tind să arate imaginea inversată, apropiată de cea din oglindă, ceea ce explică de ce preferăm selfie-urile în defavoarea fotografiilor realizate de alții.

Biasul de auto-îmbunătățire și idealizarea imaginii de sine

O altă explicație pentru disconfortul nostru în fața pozelor neplăcute este biasul de auto-îmbunătățire. Dr. William Van Gordon, profesor de psihologie contemplativă, subliniază că tendința noastră de a ne percepe trăsăturile mai atractive decât sunt în realitate își are rădăcinile în evoluția umană, având rolul de a ne oferi încredere și de a facilita interacțiunile sociale. Într-un studiu din 2008, participanților li s-au arătat fotografii modificate ale lor, în care arătau mai sau mai puțin atrăgători. Ei au ales adesea imaginile în care arătau mai bine, considerându-le mai apropiate de „realitatea” lor.

Această tendință de auto-idealizare poate crea un decalaj între imaginea mentală pozitivă a propriei persoane și realitatea surprinsă de aparatul foto. Când ne vedem într-o poză care nu corespunde acestui standard interior, simțim un dezechilibru care poate afecta stima de sine și încrederea în propria imagine.

Efectul reflectorizant și frica de judecată

Un alt factor important în felul în care percepem fotografiile este efectul reflectorizant. Acest fenomen ne face să credem că alții ne analizează cu aceeași minuțiozitate și critică precum o facem noi înșine. Dr. Johnson subliniază că, în realitate, majoritatea oamenilor sunt mult mai preocupați de propria imagine decât de imaginea celorlalți. Așadar, chiar dacă unghiul fotografiei ne scoate în evidență un detaliu deranjant, probabilitatea ca ceilalți să îl observe sau să îl considere important este mult mai mică decât ne imaginăm.

Totuși, efectul reflectorizant poate accentua auto-critica și ne poate face să supraevaluăm importanța detaliilor. În timp ce prietenii și familia ne percep într-o manieră holistică, ca pe o persoană completă, noi avem tendința de a ne concentra pe fiecare mică imperfecțiune.

Cum să îmblânzim imaginea noastră „reală” și să reducem disconfortul

Pentru a ne obișnui mai bine cu imaginea noastră „adevărată” din fotografii, psihologii recomandă expunerea graduală și conștientă la aceste imagini. Practicarea auto-compasiunii, precum și înțelegerea fenomenelor psihologice care ne influențează percepția pot ajuta la echilibrarea perspectivei asupra propriei imagini. „Camera poate fi nemiloasă, dar mintea noastră joacă un rol major în felul în care interpretăm acea imagine,” explică Skinner.

Totodată, amintirea faptului că puțini oameni arată impecabil în toate pozele și acceptarea acestui lucru ne pot ajuta să ne eliberăm de presiunea autoevaluării. În definitiv, fotografia surprinde un moment și nu definește întreaga noastră persoană.

Prin conștientizarea și acceptarea propriilor biasuri, ne putem antrena să fim mai blânzi cu noi înșine, construindu-ne o imagine mai realistă și mai sănătoasă a propriei persoane.