Cum se măsoară înălțimea unui munte, de fapt

La o înălțime de 8.849 de metri, Muntele Everest este cel mai înalt munte din lume – dar cum am aflat acest lucru? De fapt, cum știm cât de înalt este orice munte? Evident, nu există ruleta suficient de lungă pentru a măsura un munte, și cineva ar trebui să fie în vârf pentru a o citi. Așadar, cum procedează oamenii pentru a măsura înălțimea unui munte?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să revenim la orele de matematică, mai exact la trigonometrie. Metoda tradițională de măsurare a înălțimii unui munte implică abilități de trigonometrie și se numește triangulație.

Metoda tradițională: triangulația

Triangulația presupune cunoașterea distanței dintre două puncte pe sol și unghiurile dintre acele două puncte și vârful muntelui. Cu aceste informații, se poate determina înălțimea muntelui folosind formule trigonometrice. Deși poate suna complicat, principiul de bază este simplu: se formează un triunghi imaginar cu punctele de observație și vârful muntelui, iar unghiurile și lungimile laterale ajută la calcularea înălțimii.

Măsurătorile sunt făcute de obicei folosind un instrument numit teodolit, care seamănă cu un telescop și poate măsura unghiuri orizontale și verticale cu mare precizie. În cazul măsurării unui munte, folosirea unui teodolit ajută la determinarea exactă a unghiurilor necesare pentru calcule. Cu două unghiuri și lungimea unei laturi a „triunghiului”, se pot utiliza reguli trigonometrice precum regula sinusului și formula lui Heron pentru a calcula înălțimea.

Cum se udă corect mușcatele toamna, ca să înflorească spectaculos. Regula de aur pe care o aplică grădinarii profesioniști

Echipa care a părăsit Asia Express în ediția de miercuri. Fanii au fost dezamăgiți, nu se așteptau să plece acasă

Cu toate acestea, măsurarea înălțimii unui munte nu înseamnă doar calcularea distanțelor și unghiurilor. Înălțimea este măsurată de la nivelul mării, care ar trebui să fie teoretic uniform în întreaga lume. Dar, în practică, măsurătorii trebuie să cunoască altitudinea punctului de observație față de nivelul mării și să ia în considerare curbura Pământului.

Limitările metodei tradiționale și utilizarea tehnologiei GPS

Metoda tradițională de triangulație nu este neapărat cea mai precisă din cauza unor factori precum refracția atmosferică, care poate afecta măsurătorile. Refracția atmosferică se referă la fenomenul prin care lumina se curbează în atmosferă din cauza variațiilor de densitate ale aerului. Acest fenomen poate face ca obiectele să pară mai înalte sau mai scunde decât sunt în realitate, ducând la măsurători inexacte.

Un exemplu notabil de astfel de erori a fost în timpul Marii Măsurători Trigonometrice, când ofițerul britanic Sir Andrew Scott Waugh și echipa sa au măsurat Muntele Everest. Distanțele mari și condițiile atmosferice au cauzat deviații semnificative în rezultatele obținute.

Astăzi, tehnologia modernă oferă o soluție mai simplă și mai precisă: GPS-ul. Sistemele de poziționare globală permit măsurarea directă a înălțimii cu ajutorul sateliților, reducând influența erorilor umane și a condițiilor atmosferice. Această metodă este deosebit de utilă pentru măsurători periodice, deoarece înălțimea munților poate varia în timp din cauza evenimentelor geologice, cum ar fi cutremurele.

În concluzie, măsurarea înălțimii unui munte a evoluat de la metode tradiționale bazate pe trigonometrie la tehnologii avansate precum GPS-ul, reflectând progresul tehnologic și nevoia de precizie în studiile geologice și cartografice.