Cum a ajuns creierul celui mai deștept om din lume într-un borcan de marmeladă: povestea ciudată și puțin știută despre Albert Einstein

În seara zilei de 17 aprilie 1955, lumea a pierdut unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai tuturor timpurilor. Albert Einstein, la vârsta de 76 de ani, a fost transportat de urgență la Spitalul Princeton din cauza unei sângerări interne provocate de un anevrism aortic abdominal. În ciuda insistențelor medicilor, Albert Einstein a refuzat operația salvatoare, declarând ferm: „Vreau să plec când vreau. Este lipsit de gust să prelungești viața artificial. Mi-am făcut partea; este timpul să plec. O voi face elegant.” A doua zi dimineața, pe 18 aprilie, Einstein a murit rostind ultimele sale cuvinte în germană, pe care asistenta nu le-a înțeles.

Einstein și-a exprimat clar dorința de a fi incinerat pentru a preveni ca oamenii să transforme locul său de odihnă într-un loc de pelerinaj. După autopsie, trupul său a fost incinerat, iar cenușa a fost împrăștiată într-un loc secret. Totuși, un detaliu șocant a ieșit la iveală după incinerare: creierul lui Albert Einstein fusese îndepărtat fără permisiune în timpul autopsiei de către Dr. Thomas Harvey, patologul de serviciu.

Creierul lui Einstein: măsurători, controverse și descoperiri științifice

Decizia lui Harvey de a păstra creierul lui Albert Einstein a fost una controversată și a declanșat o serie de evenimente neobișnuite. Timp de 45 de ani, Harvey a păstrat creierul într-un borcan etichetat „Costa Cider”, sub un răcitor de bere din colțul laboratorului său. Această acțiune a stârnit furia fiului lui Einstein, Hans Albert, care a considerat gestul o încălcare gravă a intimității și a dorințelor tatălui său. Harvey, însă, a reușit să-l convingă pe Hans Albert că studiul creierului ar putea dezvălui secretele genialității lui Einstein, promițând publicarea rezultatelor în curând.

Cu toate acestea, studiile promițătoare au întârziat să apară. În 1978, jurnalistul Steven Levy, investigând pentru New Jersey Monthly, a descoperit că Harvey măsurase, cântărise, fotografiase și comisese picturi ale creierului. Creierul fusese împărțit în 240 de blocuri și 12 seturi de 200 de lamă cu mostre de țesut, distribuite pentru studiu la Universitatea din Pennsylvania, Philadelphia. Harvey a refuzat să predea mostrele armatei SUA și a continuat să le păstreze în siguranță.

Secretul celui mai bun piure de post. Ce pun măicuțele la final în el ca să iasă cremos și mult mai gustos

Cât costă brazii de Crăciun la Romsilva. Anul acesta va scoate la vânzare mai puțini brazi decât în anii trecuți

După publicarea articolului lui Levy, Harvey a fost asaltat de cereri de mostre din creierul lui Einstein. Neuro-anatomista Marian Diamond de la Universitatea California, Berkeley, a fost una dintre cele care au primit mostre, primind patru cuburi de mărimea zahărului într-un borcan de maioneză Kraft Miracle Whip. Mai multe mostre au fost distribuite altor oameni de știință înainte ca Harvey să predea creierul la University Medical Center din Princeton în 2004.

Thomas Stoltz Harvey cu creierul lui Einstein.

Ce am învățat din creierul lui Einstein?

Din păcate, studiul creierului lui Einstein nu a oferit răspunsuri clare despre sursa genialității sale. Anna Dhody, curator la Mütter Institute, care găzduiește acum mostre din creierul lui Einstein, a explicat pentru Smithsonian: „Există o diferență uriașă între un creier viu și unul mort. Un creier viu are o mulțime de lucruri de studiat și învățat. Este destul de limitat ceea ce poți învăța dintr-un creier mort.”

Diamond, după ce a primit mostra, a publicat în 1985 un studiu care a arătat că creierul lui Einstein avea un procent mai mare de celule gliale, în special în țesutul implicat în imaginație și gândire complexă. Un alt studiu din 1996 a descoperit că neuronii lui Einstein erau mai dens împachetați decât cei din creierele de control.

Aceste descoperiri, deși interesante, trebuie tratate cu precauție. Nu este clar dacă diferențele observate în creierul lui Einstein au fost prezente de la naștere și au contribuit la capacitatea sa de gândire sau dacă creierul său s-a dezvoltat astfel ca răspuns la activitățile sale intelectuale complexe. Psihologul Terence Hines a subliniat pentru BBC în 2015: „Nu poți lua doar un creier al cuiva care este diferit de toți ceilalți și să spui: ‘Ah-ha! Am găsit lucrul care face pe T Hines un colecționar de timbre!’ Dacă ai această noțiune că colecționarea de timbre a fost cauzată de ceva diferit în creier și ai comparat creierul meu cu 100 de alte creiere, ai putea găsi ceva diferit și să spui ‘Ah-ha! Am găsit centrul colecționării de timbre.’ Și e prostie.”

Consecințele deciziei lui Harvey

Pentru Dr. Thomas Harvey, decizia de a îndepărta creierul lui Einstein a avut consecințe grave asupra carierei sale. El și-a pierdut locul de muncă la Spitalul Princeton și a fost stigmatizat în comunitatea medicală. Întrebat de ce a luat creierul fără permisiune, Harvey a răspuns simplu: „Nu știam că altcineva vrea să-l ia.”

Astfel, povestea creierului lui Einstein rămâne una ciudată și controversată, reflectând atât dorința umană de a înțelege geniul, cât și limitele etice ale studiilor post-mortem. În cele din urmă, creierul lui Einstein nu ne-a oferit răspunsurile clare pe care le-am sperat, dar a deschis noi întrebări și a provocat reflecții profunde asupra naturii cunoașterii și a misterului geniului uman.