Copacul despre care se crede că merge singur: cum face „pașii”, unde se află și care este, de fapt, explicația

În inima pădurilor tropicale umede din America Centrală și de Sud, o legendă a prins rădăcini adânci în imaginația călătorilor: existența unui copac care pare să se miște singur prin junglă. Cunoscut sub numele de palmierul ambulant sau Socratea exorrhiza, acesta a fost descris prima oară în detaliu de antropologii John H. Bodley și Foley C. Benson în anul 1980. Conform relatării lor, anumite palmieri pot „să se ridice și să meargă” pentru a scăpa de sub obstacolele căzute peste ei, cum ar fi arbori sau ramuri mari. Aceste plante, spun ghizii de pădure, ar urmări lumina soarelui prin pădure, mișcându-se până la 20 de metri pe an datorită rădăcinilor înalte și numeroase, care seamănă cu niște stâlpi.

Palmierii ambulanți din Ecuador s-ar deplasa aproximativ doi centimetri pe zi. (Foto: Andrew Linscott/Alamy)

Scepticism științific și investigații moderne

Totuși, această narativă fascinantă are puține dovezi științifice care să o susțină. În anul 2005, ecologistul tropical și expertul în palmieri, Gerardo Avalos, a publicat un studiu care a contrazis afirmațiile anterioare. Studiul a demonstrat că palmierul Socratea exorrhiza nu se deplasează de la locul său de germinare. Avalos a explicat că, deși palmierul poate să își regenereze rapid rădăcinile pentru a compensa pierderea de stabilitate, el nu se mișcă semnificativ din loc. Într-un interviu acordat ilustratoarei și scriitoarei Elisa Paganelli, Avalos a menționat că, deși ideea unui copac care merge este impresionantă și atrăgătoare, aceasta rămâne doar o legendă. Mai mult, Avalos a subliniat într-o corespondență cu Benjamin Radford din Skeptical Inquirer în 2009 că schimbările în condițiile de lumină din canopy sunt mult prea dinamice pentru a permite unui palmier să se miște suficient de rapid pentru a exploata aceste oportunități de lumină.

O diagramă care ilustrează modul în care rădăcinile stilpate ale Socratea exorrhiza ar putea să se deplaseze de la locul de germinare. (Sursă imagine: Bodley et al., Biotropica, 2009)

Funcția ecologică a rădăcinilor stilpate

Cu toate acestea, misterul rămâne: de ce palmierul ambulant dezvoltă rădăcini atât de lungi dacă nu pentru a se deplasa? În trecut, se credea că aceste rădăcini stilpate au evoluat ca o adaptare la inundații frecvente, oferind o bază stabilă în solurile adesea saturate cu apă. Cu toate acestea, această teorie nu a fost încă confirmată pe deplin prin dovezi solide. În ultimii ani, unii cercetători au propus că rădăcinile stilpate permit palmierului să își mărească înălțimea și stabilitatea în pădurile dense, exploatarea spațiilor deschise de lumină din canopy fără a investi resurse într-un trunchi mai gros. Aceasta reprezintă o adaptare valoroasă în competiția intensă pentru lumina soarelui care caracterizează pădurile tropicale, scrie BBC.

Rădăcinile Socratea exorrhiza (Foto: Helovi/Getty Images)

Concluzii și impactul cultural

Deși cercetările științifice au dezvăluit că Socratea exorrhiza nu se deplasează efectiv, fascinația față de palmierul ambulant continuă să inspire și să atragă atenția turiștilor și a entuziaștilor naturii. Povestea palmierului ambulant este un exemplu elocvent al modului în care miturile naturale pot influența percepția publică și cultura populară, chiar și în fața evidenței științifice. Aceasta subliniază importanța educației ecologice și a diseminării corecte a cunoștințelor științifice pentru a promova o înțelegere mai profundă și respectuoasă a minunilor naturii.

Cererea Ryanair privind băuturile alcoolice servite în aeroporturile din Europa

Luna Lupului și Marte: Cum să vezi luna plină din ianuarie 2025 alături de planeta roșie