08 aug. 2024 | 09:45

Cimpanzeii ar putea vorbi? Se pot auzi cuvinte umane în aceste filmări VIDEO

TEHNOLOGIE, ȘTIINȚĂ & DIGITAL
Share
Cimpanzeii ar putea vorbi? Se pot auzi cuvinte umane în aceste filmări VIDEO

Imagini rare din arhivele video sugerează că cimpanzeii, cele mai apropiate rude vii ale oamenilor, ar putea avea blocurile neuronale necesare pentru vorbire.

Cercetători de la Institutul Regal de Tehnologie KTH din Suedia, conduși de foneticianul și cognitivistul Axel Ekström, au analizat două filme vechi și au descoperit că primatele din captivitate rosteau cuvinte care par să fie „mama”. Această descoperire ar putea pune la îndoială presupunerile anterioare că doar oamenii au capacitatea de a produce sunete semnificative.

Noi descoperiri despre cimpanzei

De-a lungul decadelor, cercetătorii au presupus că diferențele dintre creierele primatelor explică de ce doar oamenii pot forma sunete cu sens. Însă studiile recente sugerează că aceste diferențe ar putea fi mai subtile decât se credea anterior. „Legătura lipsă ipotetică care împiedică cimpanzeii să combine intenționat mișcările maxilarului și vocea nu există, evident”, afirmă cercetătorii în studiul lor.

Cercetătorii au găsit două videoclipuri publice în care cimpanzeii pronunță sunete asemănătoare cu „mama”. Se pare că aceștia au fost învățați de îngrijitorii lor vorbitori de engleză să spună acest cuvânt.

„S-a argumentat că ‘mama’ ar putea fi printre primele cuvinte care apar în vorbirea umană”, explică cercetătorii.

Sunetul „m” este comun în limbile umane și este adesea unul dintre primele sunete pe care le fac bebelușii umani, făcând ca un model „m-vocal-m” să fie relativ ușor de produs.

Într-un studiu anterior, Ekström a analizat o înregistrare audio dintr-un film din anii 1960 cu un alt cimpanzeu care spunea cuvintele „papa” și „cup”. Aceste descoperiri sugerează că creierele de cimpanzei sunt capabile să reproducă intenționat unele dintre sunetele pe care le aud.

„Aceste rezultate confirmă o corp de dovezi în creștere că marele maimuțe sunt învățăcei ai producției vocale”, scriu cercetătorii.

Această capacitate ar putea însemna că sistemul nostru neurosensorial – care s-a dezvoltat și în mod independent la păsările cântătoare – ar putea fi mult mai vechi decât se credea anterior. Linia noastră de primate a avut un strămoș comun cu cimpanzeii acum milioane de ani.

Implicații etice și noi direcții de cercetare

Unul dintre videoclipuri îi prezenta pe Johnny, un cimpanzeu de la Suncoast Primate Sanctuary din Florida, care „îi spunea tuturor ‘Mama’”, conform proprietarului contului video. Johnny „știa că spunând ‘Mama’ va obține orice își dorea, atâta timp cât era pe dieta lui…”

Deși cimpanzeii preferă în general gesturile în comunicarea lor sălbatică, ei folosesc și diverse vocalizări. Mai mult, limbajul bazat pe gesturi al acestora este structurat la fel ca și limbajul nostru vocal. Gibonii sunt, de asemenea, cunoscuți pentru producerea a peste 20 de sunete diferite cu semnificații distincte.

Raportele anterioare despre vorbirea primatelor au fost „respinse în absența unei analize riguroase”, dar acest lucru arată că absența dovezilor nu este același lucru cu dovezile absenței, argumentează Ekström și echipa sa. Ei cred că prea multă încredere a fost acordată studiilor clasice cu etică extrem de discutabilă care au distorsionat probabil rezultatele. Animalele implicate în proiectele celebre de limbaj ale marii maimuțe din urmă cu 50 de ani au fost supuse condițiilor nefirești, inclusiv izolării sociale și neglijenței, după ce au fost îndepărtate traumatic de mamele lor. Aceasta nu le-ar fi permis acestor primate obligatoriu sociale și extrem de inteligente să își reprezinte corect propriile capabilități.

Încercările de a evita umanizarea subiecților de animale au creat, uneori, prejudecăți în direcția opusă, contribuind la subestimarea vastă a inteligenței animalelor. Dar, așa cum știința extinde cunoștințele umane în pași mici, inteligența noastră se bazează și pe fundații care au existat înainte de noi.

„Marile maimuțe pot produce cuvinte umane”, concluzionează Ekström și colegii săi.

„Eșecul de a demonstra acest lucru acum cinci decenii a fost vina cercetătorilor, nu a animalelor”.