Cei mai temuți câini de luptă din istorie: Armele secrete ale regilor și imperiilor

De-a lungul istoriei, câinele a fost mai mult decât un prieten fidel al omului – a fost un aliat de neprețuit în război. Rasele de câini feroce și ucigași, folosiți pe câmpurile de luptă ale antichității și evului mediu, au rămas în memoria colectivă pentru puterea și cruzimea lor. Printre cele mai cunoscute rase se numără molossul din Munții Epirului, Canis Pugnax al romanilor și Alano Espanol, un câine teribil al conquistadorilor spanioli. Fiecare dintre aceste rase a făcut ravagii în rândurile inamicilor, iar urmașii lor sunt considerați și astăzi câini deosebit de periculoși, ce necesită educație și control special.

Descoperiți povestea acestor câini extraordinari care, timp de secole, au fost temuta „artilerie canină” a armatei romane, a războinicilor din Grecia Antică și chiar a soldaților spanioli din colonii.

Molossul, „monstrul” din Grecia Antică

Una dintre cele mai vechi și mai temute rase de câini de război a fost molossul, crescut în munții Epirului, un teritoriu ce aparține astăzi Greciei și Albaniei. Acești câini uriași erau inițial folosiți de păstori pentru paza turmelor, dar curând au ajuns pe câmpurile de luptă, faima lor ajungând până în Persia. Se spune că în jurul anului 550 î.Hr., împăratul persan Cyrus cel Mare a primit în dar un moloss de la regele Epirului. Inițial, regele a fost nemulțumit de performanța câinelui, însă după ce a primit un alt exemplar, o femelă de talie uriașă, animalul a demonstrat o cruzime și o forță impresionante, învingând câini și alte animale.

Acești câini erau atât de respectați încât au fost menționați de filozofi și poeți ai Greciei Antice. Aristotel și poetul Grattius au descris molossul ca pe o creatură legendară, potrivită pentru război și capabilă să inspire teamă în rândul soldaților inamici. De altfel, molossul este considerat un strămoș al mastiff-ului modern, un câine masiv și puternic, recunoscut pentru curaj și loialitate.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Alano Espanol și Canis Pugnax: câinii care au terorizat triburile inamice

Romanii, recunoscuți pentru disciplina și inovațiile lor militare, au adoptat la rândul lor câini de luptă, în special molossul grec, pe care l-au adaptat în cadrul armatei sub denumirea de Canis Pugnax. Acești câini de talie mare erau echipați cu zgărzi metalice cu țepi și chiar armuri, iar în luptă erau folosiți pentru a rupe liniile inamice și pentru a aduce haos în rândurile lor. Canis Pugnax a fost folosit mai ales de împăratul Marcus Aurelius, în luptele contra germanilor, și a rămas cunoscut pentru eficiența sa ca „armă canină”. De asemenea, soldații romani preferau câini de culoare neagră, crezând că aceștia sunt mai eficienți în lupte.

Alano Espanol

Un alt câine teribil care a rămas cunoscut în istorie este Alano Espanol. Folosit de conquistadorii spanioli în colonii, acest câine era cunoscut pentru cruzimea sa în bătăliile împotriva băștinașilor din America Centrală și de Sud. Un exemplu faimos este câinele Becerillo, care a însoțit trupele spaniolilor în campaniile de cucerire a teritoriilor. Becerillo, un câine roșcat, era atât de temut încât, conform mărturiilor, localnicii se temeau mai mult de zece soldați spanioli însoțiți de el decât de o sută de soldați fără câine. El a devenit o adevărată legendă, fiind descris ca având eficiența a cinci oameni și loialitatea unei gărzi regale.

Canis Pugnax

Astfel de câini rămân și astăzi printre cei mai respectați și temuți. Strămoșii molossului, Canis Pugnax și Alano Espanol au evoluat în rase precum mastiff-ul, Cane Corso și rasele spaniole mari, dar pericolul lor potențial necesită o educație timpurie și o supraveghere atentă.