Ce temperaturi sunt pe Lună: O lume a contrastelor extreme așteaptă cosmonauții viitorului

Viitorul explorării Lunii promite noi descoperiri, dar și provocări majore pentru astronauții care vor păși din nou pe suprafața sa selenară. Programul Artemis al NASA, cu misiuni umane programate după 2025, va readuce omenirea pe Lună după mai bine de cinci decenii.

Dar ce temperaturi îi așteaptă pe noii exploratori? Spre deosebire de Pământ, Luna nu are o atmosferă semnificativă, ceea ce duce la variații extreme de temperatură.

Acest articol explorează temperaturile extreme ale Lunii, analizând diferențele dintre zi și noapte, temperaturile la poli, provocările pentru astronauți și posibilitatea descoperirii gheții. De asemenea, vom descoperi secretele părții ascunse a Lunii, o zonă misterioasă vizitată doar de câteva sonde spațiale.

Temperaturi oscilante, provocări pentru exploratori

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

Luna nu are aproape deloc atmosferă, ceea ce înseamnă că nu reține căldura solară. Acest fapt duce la temperaturi diurne extrem de ridicate – până la 120° Celsius la ecuator – și nopți în care temperaturile scad dramatic până la -130° Celsius.

Vezi și: Povestea românului care duce oamenii pe Lună. Rolul important de la NASA pe care îl are de îndeplinit în misiunea Artemis III

Polii lunari, zonele cu cele mai scăzute temperaturi

Temperaturile la polii lunari sunt chiar și mai extreme. În interiorul Craterului Shackleton de la polul sud, lipsa totală a luminii solare duce la o temperatură medie de -183° Celsius. La polul lunar nord, aparatura de la bordul sondei Lunar Reconnaissance Orbiter a înregistrat -253° Celsius în Craterul Hermite, cea mai scăzută temperatură măsurată vreodată în Sistemul Solar.

Temperatura pe Lună variază drastic între părțile luminate și cele neluminate.

Cum au rezistat astronauții temperaturilor lunare

Din 1969, doisprezece astronauți au pășit pe suprafața Lunii. Mediul lunar este extrem de ostil pentru om, iar temperaturile extreme au fost doar una dintre numeroasele provocări. Costumul spațial al misiunilor Apollo era proiectat special, cu straturi de nailon și Kapton rezistent la temperaturi extreme între -269° și 400°. Fibra de sticlă acoperită cu Teflon, care reflecta radiațiile solare, menținea o temperatură suportabilă în interiorul costumului.

Vezi și: Povestea românului care duce oamenii pe Lună. Rolul important de la NASA pe care îl are de îndeplinit în misiunea Artemis III

Costumele spațiale ale astronauților Apollo au fost proiectate pentru a-i proteja de radiațiile dure și temperaturile înghețate de pe Lună (Foto: NASA)

Gheață pe Lună?

Temperaturile extreme de pe Lună sugerează că apa, dacă există, ar fi sub formă de gheață. Există dovezi că gheața se găsește în craterele aflate în umbră perpetuă la cei doi poli. Aceasta ar fi putut ajunge pe Lună odată cu asteroizii și cometele cu conținut de apă sau în procesul de formare a Lunii. Gheața lunară este extrem de importantă pentru viitoarele misiuni, putând fi o sursă de apă potabilă, oxigen și combustibil.

NASA a găsit dovezi ale apei în jurul polului sudic al Lunii. (Foto: NASA)

Cea mai rece parte a Lunii: Craterul Hermite

Partea ascunsă a Lunii este încă învăluită în mister. Doar astronauții de pe misiunile Apollo care au orbitat-o și câteva sonde au văzut-o. Dinspre Pământ vedem mereu aceeași parte a Lunii, din cauza rotației sincrone – adică satelitul nostru se rotește în jurul axei sale cu aceeași viteză cu care orbitează Pământul. Partea ascunsă este doar emisfera pe care nu o putem vedea integral. Un procent mic devine vizibil datorită librației lunare, o oscilație cauzată de excentricitatea orbitei, înclinarea axei și rotația Pământului. Eronat numită „partea întunecată” a Lunii, emisfera nevăzută primește de fapt aproape aceeași cantitate de lumină ca și partea vizibilă nouă.

Datorită oșcilației lunare, putem observa puțin mai mult de jumătate din suprafața Lunii. (Foto: Pete Lawrence)

Istoria descoperirilor de pe partea ascunsă

În 1959, sonda sovietică fără echipaj Luna 3 a transmis primele imagini ale părții ascunse a Lunii. Acestea au arătat o suprafață cu numeroase cratere, zone muntoase și mai puține mări lunare („maria”) decât partea spre noi. Noui ani mai târziu, echipajul Apollo 8 a fost prima misiune cu oameni care a ajuns pe Luna și a fotografiat partea ascunsă.

O imagine a feței ascunse a Lunii capturată de nava spațială sovietică Luna 3 în 1959, comparativ cu una capturată de Orbiterul de Recunoaștere Lunar al NASA 50 de ani mai târziu.

Verificări la fața locului

În curând vom primi confirmarea la fața locului cu privire la temperaturi. Agenția Spațială Română (ROSA) dezvoltă o sondă care va ateriza la Polul Sud al Lunii, oferind informații direct de la suprafață.