Anul în care civilizațiile s-au prăbușit simultan. Ce s-a întâmplat și cum a fost posibil

În urmă cu peste 3.200 de ani, lumea din jurul Mării Mediterane, Africa de Nord și Orientul Apropiat era martora unei perioade de apogeu cultural și economic. Civilizațiile avansate ale epocii bronzului târziu erau interconectate prin comerț, diplomație și schimburi culturale. Orașele creșteau, tehnologia avansa, iar societățile prosperau.

Cu toate acestea, în jurul anului 1177 î.Hr., această rețea sofisticată s-a prăbușit brusc, marcând un colaps simultan al unor imperii precum cel Asirian Mijlociu, Noul Regat Egiptean, Babilonia, Imperiul Hitit, Troia, civilizația miceniană și cea minoică. În urma acestui eveniment, lumea a intrat într-o „epocă întunecată”, caracterizată prin stagnare tehnologică și socială, scrie IFLScience.

Posibile cauze ale unui colaps în lanț

Societățile epocii bronzului au atins un nivel impresionant de organizare, grație tehnologiei avansate bazate pe bronz, un aliaj durabil care le-a oferit un avantaj semnificativ în armament, unelte și infrastructură. Acest progres a favorizat apariția unor centre urbane complexe și a unor ierarhii sociale sofisticate, precum și inventarea sistemelor de scriere, cum ar fi cuneiformul.

Totuși, această rețea prosperă a devenit vulnerabilă la factori interni și externi. Eric Cline, arheolog american, identifică anul 1177 î.Hr. ca un moment crucial, când mai multe calamități s-au combinat pentru a duce la prăbușirea acestor civilizații. Printre posibilele explicații se numără:

Zodiile care dau lovitura pe plan financiar la mijlocul lunii ianuarie. Parcă le-ar pica bani din cer

Un cutremur de 7,1 grade a curmat viețile a 126 de oameni din Tibet. Aproape 200 au fost răniți, unde s-a mai resimțit seismul

1. Invazia „Popoarelor Mării”

Una dintre cele mai populare teorii sugerează că „Popoarele Mării”, o forță militară necunoscută, au jucat un rol central în distrugerea societăților din epoca bronzului. Aceste grupuri nomade au abandonat puține dovezi, iar identitatea lor rămâne învăluită în mister. Totuși, sosirea lor ar putea explica pustiirea orașelor din Anatolia, Siria, Fenicia, Canaan, Cipru și Egipt.

lustrație a unui basorelief din templul mortuar al lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu, reprezentând bătălia din Deltă dintre Egipt și Popoarele Mării. (Foto: Wikimedia Commons)

2. Colapsul sistemic

Mulți istorici cred că structurile politice extrem de centralizate și complexe ale societăților din epoca bronzului erau predispuse la instabilitate. Inegalitățile economice și exploatarea resurselor au făcut aceste civilizații vulnerabile la revolte interne și conflicte sociale.

3. Schimbările climatice și catastrofele ecologice

Un studiu din 2013 a identificat dovezi ale schimbărilor climatice în acea perioadă, inclusiv secete severe care au dus la foamete și migrații masive. Lipsa resurselor alimentare a amplificat tensiunile sociale și a slăbit apărarea acestor civilizații, lăsându-le vulnerabile în fața invadatorilor.

4. Pandemiile

Unele cercetări sugerează că ciuma ar fi afectat Creta la sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr., deși dovezile sunt limitate și nu indică un impact semnificativ asupra altor regiuni.

O lecție din istorie

Cline argumentează că prăbușirea epocii bronzului nu poate fi atribuită unui singur factor. Mai degrabă, a fost rezultatul unei „furtuni perfecte de calamități” – o combinație de schimbări climatice, conflicte interne, invazii externe și factori economici. Această prăbușire simultană servește drept memento al fragilității civilizațiilor complexe.

Când marile imperii ale epocii bronzului se aflau pe culmile succesului, puțini ar fi putut prezice că acestea vor dispărea în obscuritate. Istoria ne amintește că nici cea mai avansată societate nu este imună la colaps întâmpinând mixul potrivit de crize. Aceasta rămâne o lecție valoroasă pentru lumea modernă.