Anglia construiește cea mai scumpă cale ferată din lume în acest moment, dar mulți spun că sunt bani aruncați pe fereastră

Calea ferată High Speed 2 (HS2) din Marea Britanie a devenit rapid cel mai scump proiect feroviar din lume, cu un cost actual estimat între 58,4 și 70 miliarde de dolari doar pentru prima fază. Asta înseamnă aproximativ 416 milioane de dolari pe milă, depășind cu mult standardele internaționale. Spre comparație, în Franța, linia Tours-Bordeaux a costat între 32 și 40 milioane de dolari pe milă, iar în China, liniile de mare viteză sunt construite pentru mult mai puțin, chiar și în zone dens populate, scrie CNN.

Deși construcția căilor ferate este întotdeauna scumpă, prețul exorbitant al HS2 este amplificat de o serie de factori specifici Marii Britanii: densitatea populației, reglementările stricte de mediu și planificarea birocratică. Cu toate acestea, chiar și aceste circumstanțe nu justifică complet costurile uriașe, iar publicul britanic începe să-și piardă răbdarea.

Promisiunile neîndeplinite și controversele din jurul proiectului

HS2 a fost inițial promovat ca un proiect revoluționar, menit să „nivelizeze” diferențele economice dintre Londra și regiunile din nordul Angliei, oferind conexiuni rapide între orașele mari și stimulând dezvoltarea economică. Totuși, pe parcursul anilor, proiectul a fost redus semnificativ. Secțiunile destinate legăturilor spre Manchester și Leeds au fost anulate, iar linia către Londra ar putea să nu ajungă în centrul orașului, ci să se oprească la o stație periferică.

Această reducere a ambiției proiectului a atras critici din toate direcțiile. Locuitorii afectați de construcții, ecologiștii care protejează pădurile antice și experții din industrie au ridicat semne de întrebare legate de viabilitatea proiectului. De exemplu, costul suplimentar al construirii unui „adăpost pentru lilieci” în Buckinghamshire, de 130 milioane de dolari, este văzut de mulți ca fiind absurd.

Secretul pentru cea mai bună piftie de curcan. Ce trebuie să faci în timp ce fierbe ca să iasă limpede

Anca Țurcașiu pleacă două luni din România alături de noul iubit. Locul de vis în care își va petrece vacanța după Revelion

Mai mult, problemele de management au fost constante. Proiectul a avut cinci directori generali diferiți și a trecut prin șase guverne succesive, fiecare schimbare aducând noi întârzieri și creșteri ale costurilor. În 2024, ziarul The Times descria HS2 drept „o poveste a disfuncționalității prelungite” și un simbol al incapacității Marii Britanii de a finaliza proiecte mari de infrastructură.

Un proiect „mutilat” și viitorul incert

La stadiul actual, HS2 riscă să devină un exemplu perfect de risipă de resurse publice. Deși proiectul va include realizări inginerești impresionante, precum viaductul Colne Valley sau stații moderne precum Birmingham Curzon Street, utilitatea sa este pusă sub semnul întrebării. Secțiunea construită va deservi doar Londra și Birmingham, iar restul țării va rămâne cu infrastructură învechită.

Susținătorii proiectului argumentează că extinderea acestuia ar putea genera beneficii economice considerabile, mai ales în regiunile din nord. Totuși, guvernul britanic pare reticent să continue investițiile, iar opoziția publicului crește. În plus, costurile continuă să crească, fără un termen clar pentru finalizarea proiectului.

Pe măsură ce pasagerii se confruntă cu tarife ridicate și rețele feroviare supraaglomerate, există temeri că HS2 nu va reuși să-și atingă obiectivele inițiale de reducere a emisiilor de carbon și de creștere a mobilității. În schimb, ar putea deveni un exemplu elocvent al dificultăților Marii Britanii de a-și moderniza infrastructura în mod eficient.

HS2, cândva un simbol al viitorului transportului feroviar britanic, este acum considerat de mulți o risipă monumentală de bani. Cu un cost per milă mult peste media internațională și cu obiectivele inițiale reduse drastic, proiectul ridică întrebări serioase despre prioritățile guvernului britanic și capacitatea acestuia de a gestiona proiecte mari de infrastructură. În timp ce alte țări reușesc să construiască linii de mare viteză mai rapid și mai ieftin, Marea Britanie pare să fie prinsă într-un cerc vicios al ineficienței și al scumpirilor excesive.