Amnistia fiscală și reversul medaliei pentru români. Ce am învățat din dățile trecute când Guvernul a tăiat sau a înghețat datoriile la stat

Amnistiile fiscale au fost mereu subiecte controversate în România, fiecare fiind văzută atât ca o șansă pentru cei cu datorii să se redreseze, cât și ca o recompensă pentru cei care nu și-au respectat obligațiile. În trecut, aceste măsuri au adus beneficii temporare, dar și efecte negative pe termen lung, creând un precedent periculos care a încurajat contribuabilii să amâne plata datoriilor în speranța unor noi amnistii.

Ce presupune o nouă amnistie fiscală în 2024?

În 2024, un nou proiect de ordonanță de urgență propune ștergerea a 85% din dobânzile și penalitățile aferente datoriilor la bugetul de stat pentru persoanele fizice, firme și alte entități. Condiția este ca aceștia să achite suma principală până la 15 decembrie. De asemenea, un bonus suplimentar oferă contribuabililor un credit fiscal de 10% din valoarea impozitelor restante, care poate fi dedus din viitoarele obligații fiscale.

Această măsură este considerată de avocatul fiscalist Gabriel Biriş o nouă formă de amnistie, una care, deși înțelege nevoia urgentă de bani a statului, ar putea avea efecte dăunătoare pe termen lung. În opinia sa, aceste măsuri creează o percepție greșită în rândul contribuabililor, care ajung să creadă că, dacă nu își plătesc la timp obligațiile fiscale, vor fi recompensați prin noi amnistii.

Lecțiile amnistiilor fiscale anterioare

România a mai trecut prin astfel de măsuri, iar rezultatele nu au fost întotdeauna cele dorite. În 2019, pe timpul Guvernului Dăncilă, o ordonanță similară a fost introdusă, vizând companiile cu datorii mari la stat. Deși se aștepta ca aceasta să aducă bani la buget, realitatea a fost că multe firme au văzut măsura ca o invitație de a continua să acumuleze datorii, în speranța unor viitoare amnistii.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Un alt exemplu notabil este cel din 2020, când o nouă amnistie fiscală a fost adoptată, de data aceasta pentru a sprijini firmele afectate de criza COVID-19. Deși scopul declarat era sprijinirea firmelor aflate în dificultate temporară, măsura a trimis din nou mesajul că statul va continua să ofere scutiri pentru cei care nu respectă regulile jocului.

Această practică repetată a generat un efect invers decât cel dorit: contribuabilii responsabili, care și-au plătit dările la timp, se simt nedreptățiți. Ei sunt cei care poartă greul fiscalității, în timp ce alții profită de amnistii repetate. Gabriel Biriş subliniază acest paradox, spunând că „proști sunt ăia care plătesc la timp”, o concluzie dureroasă pentru orice sistem fiscal care își dorește corectitudine și predictibilitate.

Efectele negative ale amnistiilor fiscale repetate

În mod ideal, scopul unei amnistii fiscale ar trebui să fie aducerea tuturor contribuabililor la același punct de plecare, fără datorii, oferindu-le o șansă de a respecta regulile în viitor. Problema apare atunci când amnistiile devin un obicei, trimițând mesajul că este mai convenabil să aștepți ștergerea penalităților decât să-ți plătești datoriile la timp.

Pe termen lung, acest fenomen subminează încrederea în sistemul fiscal și descurajează conformarea voluntară. Contribuabilii ajung să considere că statul va interveni mereu cu măsuri de ștergere a datoriilor și, astfel, nu își mai asumă responsabilitatea de a plăti la timp.

Amnistiile fiscale pot fi o soluție de moment pentru a aduce bani la buget, dar experiențele din trecut arată că aceste măsuri au efecte negative pe termen lung. Repetarea lor creează un precedent periculos, care încurajează neconformarea și subminează eforturile de a construi un sistem fiscal echitabil. Pentru a evita capcana unei noi amnistii, România ar trebui să se concentreze pe consolidarea disciplinei fiscale și pe crearea unui mediu de afaceri în care regulile să fie respectate de toți, nu doar de cei care își permit să aștepte următoarea ștergere a datoriilor.