Viermii, mai „umani” decât s-ar crede. Ce sentimente ar avea aceste ființe, conform cercetătorilor

Oricât de incredibil ar părea, un vierme obișnuit, fără ochi, fără coloană vertebrală și aparent fără creier, poate simți ceva care pare caracteristic altor ființe mult mai complexe.

În cercetările recente, nematodul (Caenorhabditis elegans) a arătat o reacție negativă persistentă atunci când i s-a administrat electricitate. Timp de multe minute după ce a primit șocul scurt, această specie a continuat să „fugă” cu viteze mari în laborator.

Vezi și: Primul film interzis vreodată și nu are nicio legătură cu conținutul pentru adulți: s-a întâmplat în 1903

Studiul care ar putea schimba tot ce știai despre viermi

Cercetătorii de la Universitatea Nagoya City din Japonia și de la Universitatea Northeastern din SUA spun că răspunsul este semn clar al faptului că viermelui îi este frică.

Un club din Sighișoara a luat foc în noaptea de Crăciun. Ce ar fi cauzat incendiul, 150 de persoane au fost evacuate

Ce preparate au mâncat deținuții din închisorile din România în prima zi de Crăciun. Regim special pentru diabetici

Atât durata, cât și severitatea stării negative a viermelui păreau să fie reglementate de un circuit neuronal specific în sistemul nervos simplu, mai degrabă decât de stimularea directă a sistemului motor.

„Aceste proprietăți”, scrie echipa, „au fost considerate recent drept caracteristici esențiale ale emoției, sugerând că răspunsul lui C. elegans la șocul electric poate reflecta o formă de emoție, asemănătoare fricii”.

Descoperirile se alătură unei dezbateri în desfășurare asupra faptului că nevertebratele pot experimenta, de fapt, precursori primitivi ai propriilor noastre emoții.

Vezi și: Ai o musculiță în paharul cu băutură, cum procedezi. Motivul pentru care nu trebuie să arunci lichidul, vei fi surprins

Experimentele anterioare au demonstrat, într-o oarecare măsură, același lucru

Experimentele recente pe raci, bondari și muștele de fructe indică că nevertebratele au într-adevăr stări cognitive pozitive și negative în urma unor stimuli specifici, cel puțin într-o oarecare măsură.

În urmă cu mai bine de un secol, Charles Darwin însuși scria că „chiar și insectele exprimă mânie, teroare, gelozie și dragoste”.

Până în prezent, unii oameni de știință susțin că nu există nicio modalitate de a măsura în mod obiectiv emoțiile și că ar trebui să eliminăm complet termenul.

Alții cred că este important să încercăm măcar. În 2014, biologii David Anderson și Ralph Adolphs au propus un cadru pentru a măsura emoțiile animalelor cât mai obiectiv posibil.

Cei doi au susținut că „emoțiile” sunt stări interne centrale de care animalul poate sau nu să fie conștient, care sunt declanșate de un stimul specific.

Răspunsul animalului la acest stimul, fie fiziologic, cognitiv sau comportamental, trebuie să îndeplinească patru criterii principale pentru a fi considerat unul emoțional: trebuie să persiste după ce stimulul dispare, trebuie să crească sau să scadă odată cu amploarea stimulului, trebuie să domine alte răspunsuri comportamentale și trebuie să fie consecvent în funcție de tipul de stimul.

C. elegans pare să îndeplinească cel puțin trei din patru dintre aceste criterii, deoarece se îndepărtează de locul șocului, ceea ce sugerează că și viermii pot experimenta emoții „de bază”, cum ar fi frica.

Vezi și: Cum ar putea pânza de păianjen să revoluționeze medicina. „Niciun alt material nu o întrece”