VIDEO Cel mai rapid pește din lume: e fascinant cum vânează peștele cu vele
Deloc surprinzător, studiul a ceea ce majoritatea experților consideră a fi cel mai rapid pește din ocean este o provocare. Peștii cu vele (Istiophorus platypterus) aparțin unui grup de pești numiți billfishes, care includ și marlins și spearfishes. Faimoși pentru aspectul lor unic, puterea și comportamentul lor de pradă de mare viteză, s-a descoperit puțin despre modul în care vânează peștii, pentru că sunt foarte rapizi.
În grupurile formate din acești pești, există cazuri bine documentate de vânătoare, în care un grup folosesc momeli pentru a se hrăni cu prada. Cu toate acestea, în afară de această tehnică de vânătoare unică, peștii cu vele sunt în mare parte considerați a fi prădători solitari.
Acest pește atinge 8.2 metri pe secundă
Se crede că peștii cu vele au o rată metabolică ridicată din cauza dimensiunii lor, totuși acest lucru nu a fost studiat, deoarece peștii cu vele sunt extrem de greu de ținut în captivitate. Într-un nou studiu, cercetătorii au reușit să surprindă un astfel de pește.
Cercetătorii au reușit să înregistreze peștii cu vele vânând un ton, reprezentând prima dată când au fost înregistrate filmări ale vânătorii solitare de pești cu vele.
Peștele a făcut eforturi multiple pentru a captura tonul, care a încercat chiar să se „ascundă”, înotând aproape de peștele cu vele și, prin urmare, nefiind vizibil pentru acesta, în vederea periferică a lui.
În timp ce videoclipul nu arată dacă peștele velier a prins tonul, (pentru că nu puteți vedea gura peștelui), după 60 de secunde, peștele face o „scuturare a capului”, despre care cercetătorii spun că indică adesea înghițirea prăzii, sugerând că peștele a prins cu succes tonul.
În timp ce peștii cu vele sunt considerati a fi unii dintre cei mai rapizi pești din lume, cu o viteză maximă de aproximativ 8,2 metri pe secundă, acest individ a atins doar o viteză maximă de 3,1 metri pe secundă, în timpul goanei după ton. Cu toate acestea, echipa crede că asta i-a permis mai multă manevrabilitate, deoarece urmărește tonul cu o viteză mai mică, mai degrabă decât să înoate cât mai repede posibil, dar să nu poată ține pasul cu virajele rapide și schimbările de direcție ale prăzii.