Un singur lup a readus la viață o pădure întreagă. Cum s-a întâmplat acest lucru, explicațiile oamenilor de știință

Poate să pară o exagerare, dar un singur lup este necesar pentru a reduce la viață o pădure, dar și o populație de lupi ce se „topea pe picioare” din cauza unor probleme specifice. Un studiu recent a demonstrat „efectul în cascadă” pe care un prădător de top, precum lupul, îl poate avea pentru revitalizarea și echilibrarea unui întreg ecosistem.

Un singur lup a readus la viață o pădure întreagă

În 1997, un lup singuratic a traversat podul de gheată ce leagă pentru scurtă vreme Canada de îndepărtata insulă Royale, de pe coasta statului Michigan și care este renumită pentru biodiversitatea ei.

Sosirea lupului a readus norocul pentru populația mai mare de lupi a zonei, care fusese, însă, lovită dramatic de boli și de consangvinizare, ei împerechindu-se de multă vreme doar între membrii aceleiași familii.

Apariția lupului solitar a declanșat o serie de efecte în cascadă ce au îmbunătățit sănătatea generală a întregului ecosistem, arată un nou studiu publicat, miercuri, în Science Advances.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

„Probleme precum consangvinizarea și diversitatea genetică redusă sunt teme de îngrijorare majore pentru cercetători”, a declarat Sarah Hoy, ecologist la Universitatea Tehnologică Michigan, autor principal al studiului, pentru AFP, conform sciencealert.com.

„Dar acesta este primul studiu ce arată că atunci când există probleme genetice, acestea nu afectează doar acea populație, în particular, crescând riscul dispariției acesteia, ci ele lovesc în toate celelalte specii”, a adăugat Hoy.

Cum s-a întâmplat acest lucru, explicațiile oamenilor de știință

Primii lupi au sosit pe insula Royale spre finalul anilor 1940, iar principala lor sursa de hrană erau elanii. Către anii 1980, lupii erau în dificultate, din cauza apariției parvovirozei canine, ce a scăzut populația de lupi de la peste 50, la circa 12.

Chiar dacă boala a dispărut, în cele din urmă, populația de lupi nu și-a revenit imediat. Motivul a fost consangvinizarea severă, ce a dus la o rată de reproducere mult mai mică, precum și la nașterea unor pui cu diverse probleme de sănătate, ca deformarea coloanei vertebrale, afecțiune des întâlnită și la câinii din rasele pure.

„Dacă erai un lup și voiai să dobori o pradă ca elanul, care este de 8 ori mai mare ca tine, asta își poate face viața extrem de dificilă”, a explicat Hoy.

Apoi, a intrat în scenă lupul solitar, identificat cu indicativul „M93” de specialiști, dar supranumit cu afecțiune „The Old Gray Guy” („Bătrânul tip grizonant”)

M93 nu era înrudit cu populația de lupi aflată în pragul extincției și mai avea avantajul de a fi fost neobișnuit de mare, ceea ce-l făcea, din start, un posibil lider.

De altfel, în scurtă vreme, el a devenit masculul alfa al uneia dintre cele trei haite de pe insulă și a avut nu mai puțin de 34 de urmași. Aceștia beneficiau de genetica excelentă a tatălui lor și de abilitățile acestuia de vânătoare.

Pe de altă parte, elenii sunt ierbivore vorace, ce pot consuma chiar și 14 kilograme de vegetație pe zi. Prin reducerea populației acestora, lupii au ajutat la restabilirea echilibrului pădurii, cel mai notabil efect fiind observat la specia de brazi canadieni, ce este folosită în mod obișnuit pe post de brazi de Crăciun.

Cu mai puțini elani prin preajmă, copacii au început să crească într-un ritm nemaivăzut de decenii, ceea ce a fost vital pentru reînnoirea pădurii, dar și a vegetației mai mici, dar și a speciilor de animale ce depind de ea.

Beneficiile aduse de sosirea lui M93 au durat aproape un deceniu, apoi situația s-a deteriorat încă o dată. De data aceasta, cauza a fost, în mod ironic, tocmai rata uriașă de reproducere a fostului lup solitar.

Până în 2008, doi ani după moartea lui, 60% din populația de lupi de pe insulă moștenise genele lui M93, ceea ce a dus, din nou, la apariția consecințelor consangvinizării.

Inclusiv M93 începuse să se împerecheze cu propria fiică, după ce perechea lui a murit, iar acest fenomen s-a multiplicat în rândul întregii populații astfel încât, până în 2015, rămăseseră pe insulă doar doi lupi, o pereche tată-fiică, ce erau, de asemenea, și frați dintr-un părinte comun.

Din fericire, atunci a intervenit omul, iar programul de repopulare a început în 2018, aducând mai mult echilibru în sistem. La ora actuală, pe insulă trăiesc circa 30 de lupi și sub 1.000 de elani.

Dar, probabil că lupii ar fi dispărut de mult de pe insulă, în mod natural, dacă lupul singuratic M93 nu și-ar fi croit drum pe podul de gheață, într-o zi geroasă din 1997.