Țara europeană unde fiecare bebeluș primește la naștere 250.000 de dolari
Oricât de mult nu ne-ar interesa economia sau politica, trebuie să admitem faptul că aceste două elemente ne influențează viața mai mult decât am fi dispuși să acceptăm la nivel conceptual. Încă de la naștere, direcția noastră pe această lume primește o influență inclusiv din aceste două direcții, fiind deosebit de importantă țara unde te naști.
De exemplu, e o diferență să vii pe lume în România, față de Norvegia. Din ce punct de vedere? Discrepanțele sunt uriașe și pot merge până la sistemul de educație net superior, adaptat, tehnologizat și inteligent, însă vom aborda altă perspectivă, adică cea în care copiii Norvegiei și României pleacă din start cu avantaje, respectiv mari dezavantaje în viață, din simplul motiv că s-au născut în aceste două țări.
Este vorba despre faptul că la noi în țară, fiecare cetățean este îndatorat până peste cap din cauza împrumuturilor accesate cu nemiluita de aleșii neamului, care în loc să micșoreze cheltuielile publice, preferă să se împrumute ca să țină în viață sistemele publice care adesea căpușează într-o manieră ineficientă banii publici.
Dacă te naști aici, ai viitorul deja asigurat. La noi te zbați toată viața și tot nu dai înainte
În Norvegia în schimb, finanțele țării sunt atât de bine organizate, încât copiii se nasc deja având un avantaj financiar, nu fiind datori.
Conform unei analize Republica.ro, în urmă cu doi ani de zile „datoria noastră publică era de 527,5 miliarde de lei, 13.000 euro/persoană activă. Astăzi am depășit pragul de 700 miliarde de lei (712 mld lei în iulie conform ZF), însemnând 17.500 euro/persoană activă, pentru care plătim aproximativ 1000 euro dobândă anuală de persoană (…)
Altfel spus, lună de lună, în ultimii doi ani, guvernanții au făcut datorii de 930 de lei constant pe capul fiecăruia dintre noi. Și cu dobânzi enorme (…)
În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie. Una care crește accelerat, fără să se vadă ceva în urmă”.
Ajungem apoi, peste ani și ani, să ne întrebăm de ce tinerele generații n-au perspective de dezvoltare, de ce Occidentul le oferă șanse la o viață mai bună. Poate pentru că aici singura noastră misiune e să ducem în spate poverile unor administrații care nu răspunde niciodată pentru cât de mult îngroapă o țară cu ale sale generații cu tot. Nici măcar nu este relevantă culoarea politică în această discuție, ci doar faptul că, de peste 30 de ani, nu reușim să punem pe picioare politici care să nu ne mai taie craca de sub picioare și care să nu ne scufunde și mai tare în sărăcie, neajunsuri și datorii ce se vor perpetua de la părinți la copii.