„Sicriu nuclear”, în mijlocul Pacificului: ce se va întâmpla cu planeta noastră dacă se va “deschide”

Adânc în Pacific, pe o grămadă de insule singuratice, se află un „sicriu nuclear” care a încercat să mențină o groapă de deșeuri radioactive de la unele dintre primele teste cu bombe atomice.

Decenii mai târziu, de la exploziile care au sfâșiat acest “buzunar nuclear” al planetei, soluția improvizată începe să-și arate vârsta – și are potențialul de a provoca unele probleme reale în următorii ani.

Părți mici ale Insulelor Marshall din Oceanul Pacific, aproximativ la jumătatea distanței dintre Papua Noua Guinee și Hawaii, sunt încă mai radioactive decât Cernobîl, din cauza celor 67 de bombe nucleare aruncate de SUA asupra atolurilor Bikini și Enewetak între 1946 și 1958.

Una dintre aceste explozii – Castelul Bravo, cea mai mare explozie nucleară declanșată vreodată de SUA – a dezlănțuit “iadul” pe atolul Bikini, la 1 martie 1954, cu o forță de aproape o mie de ori mai mare decât a bombelor de la Hiroshima și Nagasaki.

Spre sfârșitul anilor 1970, grămezi de pământ iradiat și resturi de pe șase insule diferite (împreună cu tone de sol contaminat din Nevada) au fost transportate într-o groapă uriașă de pe insula Runit, una dintre cele patruzeci de insule ale atolului Enewetak, unde au fost amestecate cu beton și închise într-o cupolă.

Domul poate fi văzut în vârful stâng al insulei Runit. Credit imagine: Google Earth

Runit Dome, alias Cactus Dome sau, pur și simplu, The Tomb, este o cupolă de beton de 45 de centimetri, cu un diametru de 115 de metri.

„Sicriu nuclear” în Pacific

În timp ce domul a fost menit să fie doar o soluție temporară, a rămas timp de zeci de ani, dar începe să dea semne de bătrânețe. O investigație din 2019 a constatat că domul este acoperit de fisuri care se înrăutățesc din cauza temperaturilor în creștere din Pacific.

Creșterea nivelului mării se întinde, de asemenea, pe țărmurile insulei Runit, erodând betonul și provocându-l să scurgă material radioactiv în solul și apele din jur. Situația a devenit atât de gravă încât secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a declarat în 2019 că este extrem de îngrijorat de radiațiile în Pacific.

Dacă problema se agravează, este posibil să declanșeze o serie de nemulțumiri politice vechi. Deși îndepărtate, alte părți ale Insulelor Marshall găzduiesc mii de oameni și este clar că aruncarea bombelor atomice a avut un impact mare asupra vieții lor. Rata cancerului, de exemplu, a crescut semnificativ în unele părți ale insulelor, probabil ca urmare a radiațiilor.

Din cauza nivelurilor ridicate de radiații din zonă, mulți oameni au fost nevoiți să-și împacheteze lucrurile și să se mute. Armata americană s-a retras din regiune în 1986 și a spus că va plăti pentru orice popor din Insulele Marshall care trebuie să se reinstaleze din cauza programului lor de teste nucleare.