S-au găsit rămășițele unui ocean care a dispărut acum 600 de milioane de ani, în Himalaya. Ce spun cercetătorii despre descoperire

O capsulă temporală de 600 de milioane de ani dintr-un ocean antic a fost găsită în Himalaya. Picăturile de apă găsite în interiorul depozitelor minerale sunt rămășițele unui ocean care a dispărut acum 600 de milioane de ani. În mod remarcabil, cel mai bun loc pentru a găsi mineralele în cauză este la kilometri deasupra nivelului mării. Cercetătorii care le-au descoperit spun că aceste picături ar putea explica un eveniment foarte dezbătut, crucial pentru viața așa cum o cunoaștem.

Descoperire importantă pentru omenire

Descoperirea fosilelor marine pe vârfurile munților a reprezentat un punct major de confuzie pentru oamenii de știință din perioada Renașterii și Iluminismului. În cele din urmă, necesitatea de a explica aceste descoperiri a contribuit la înțelegerea noastră actuală a modului în care plăcile tectonice în coliziune pot ridica munții, aducând cu ele fostele terenuri de joasă altitudine – și fosilele depuse acolo. Împreună cu fosilele, uneori roci sedimentare marine aduc comori mai subtile.

Cu aproximativ 650 de milioane de ani în urmă, Pământul a trecut prin una sau mai multe glaciere care au făcut ca perioadele recente de epoci de gheață să pară insignifiante.

În aceste evenimente cunoscute sub numele de „Pământul Bulgăre de Zăpadă”, majoritatea (dacă nu chiar toată) planeta a fost acoperită de gheață, iar dezbaterile continuă cu privire la modul în care viața a continuat să existe.

Însă, curând după aceste evenimente, a avut loc explozia majoră a formelor de viață complexe care a dus la diversitatea pe care o vedem astăzi, posibilă datorită unei mari creșteri a oxigenului atmosferic cunoscută sub numele de „Al Doilea Eveniment de Oxigenare Mare”, scrie iflscience.

Cauzele acestui eveniment rămân subiect de dezbatere, inclusiv dacă a fost legat de înghețul profund precedent sau dacă asocierea lor în timp este o coincidență. Pentru a răspunde la aceste întrebări, avem nevoie de mostre de depozite depuse în acea perioadă. Uneori, acest lucru înseamnă că trebuie să căutăm în locuri improbabile pentru a le găsi.

Picături de apă din era în care Pământul era bulgăre de zăpadă

În Uttarakhand, India, doctorandul Prakash Chandra Arya de la Indian Institute of Science a ajutat la descoperirea unor depozite de carbonat de calciu și magneziu cu picături de apă în interior.

Pe baza vârstei rocilor în care au fost găsite acestea, Arya și colegii săi au asociat apa cu era Pământului Bulgăre de Zăpadă.

„Am găsit o capsulă temporală pentru oceanele paleo”, a spus Arya într-o declarație.

„Nu știm prea multe despre oceanele trecutului”, a continuat Arya.

„Cât de diferite sau similare erau ele față de oceanele de azi? Erau mai acide sau mai bazice, bogate sau sărace în nutrienți, calde sau reci, și care era compoziția lor chimică și izotopică.”

Ce au descoperit cetcetătorii

Depozitele himalayene nu pot oferi răspunsuri pentru întreaga lume, dar echipa a descoperit un lung interval de furnizare redusă de calciu, pe care îl atribuie fluxurilor de râuri foarte reduse în bazinul sedimentar unde s-au format rocile.

Rocile care în mod normal ar conține în mare parte carbonat de calciu au acum concentrații mai mari de magneziu. Aceste cristale de carbonat de magneziu au spații poroase în interiorul lor care captează apa și o păstrează de atunci.

Crosta oceanică este în mod obișnuit reciclată la fiecare 200 de milioane de ani, fiind împinsă sub o altă placă tectonică. Acest lucru a eliminat cea mai mare parte a rocilor depuse în mediul marin din era Pământului Bulgăre de Zăpadă.

Dintre cele care au supraviețuit, majoritatea fie nu au pori pentru captarea apei, fie devin prea ușor alterate chimic pentru a păstra înregistrări pe o perioadă atât de lungă. Magnesitul himalayan este o excepție – una prețioasă.