16 apr. 2023 | 06:55

REVIEW The Lying Lives of Adults – miniseria italiană realizată după cartea Elenei Ferrante

ACTUALITATE
REVIEW The Lying Lives of Adults - miniseria italiană realizată după cartea Elenei Ferrante

Dacă ești fan Elena Ferrante și ai văzut (sau și citit) Prietena mea genială, află că Netflix ți-a pregătit o miniserie direct de la autoarea anomină pe care o iubește tot mapamondul.

The Lying Lives of Adults vorbește despre explorarea nuanțată a identității feminine, mai precis despre construcția socială ce stă la bază.

Așteptări, responsabilitate, cultură stratificată de secole, toate acestea se întâlnesc atât în romanul Elenei Ferrante, cât și în miniseria italiană de pe Netflix, menționată anterior.

The Lying Lives of Adults, o miniserie pe care o înțelegi doar îi acorzi atenția necesară

Viața mincinoasă a adulților nu este un succes absolut asemenea My Brilliant Friend, dar reușește, pe alocuri, să fie la fel de pătrunzător în suflet, dacă îi acorzi atenția necesară, dar mai ales răbdarea.

Cu o acțiune amplasată în Napoli în anii ’90, Viața mincinoasă a adulților este, în primul rând, o povestea despre maturitatea Giovannei, fiica adolescentă a intelectualilor progresiști din clasa mijlocie superioară, Andrea și Nela.

Giovanna este pe punctul de a face ceva, dar nu este sigură ce anume. Experimentează din punct de vedere sexual, în timp ce, în derivă, trăiește o o viață pe care, cu siguranță, părinții nu și-au dorit-o pentru ea.

Nesiguranța Giovannei începe să se manifeste prin eșecuri, și, într-o zi, îl aude pe tatăl ei spunând: „Începe să semene cu sora mea”. Surprinsă, mama ei își face griji: „Ce spui? E un monstru!”.

Într-o interpretare mioapă a ceea ce a auzit, Giovanna presupune că părinții ei vorbesc literalmente despre aspectul ei fizic, ceea ce, într-o oarecare măsură, ar putea părea ridicol pentru un adult, dar nu și pentru mintea ei necoaptă.

Nu ajută nici faptul că Giovanna nu-și cunoaște mătușa. Fiecare poză a tatălui ei care o include pe Vittoria este deformată astfel încât femeii să nu i se vadă față, ceea ce amplifică dilema existențială a adolescentei.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele