REPORTAJ Tradiția pomenirii Eroilor Revoluției: Slujbe anuale la Biserica Parohiei Colțea, pe 21 Decembrie

Biserica Colțea, care a adăpostit revoluționarii din 21-21 decembrie 1989, păstrează, într-o casetă, monedele aruncate în bălțile de sânge ale celor uciși în acea noapte, spre pomenirea sufletelor lor.

Odată cu trecerea anilor, relatările despre evenimentele istorice, chiar și cele însemnate, radicale, din viața unei națiuni, ale unui popor, tind să se comprime, să capete o formă restrânsă, sugrumată de clișee și stereotiopuri, ba chiar viciate de omisiuni ori fapte nereale.

Așa este și cazul Revoluției din decembrie 1989. De aici, datoria celor care au fost contemporani cu acele evenimente de a evoca constant tot ce știu, tot ce au trăit, tot ce s-a consemnat „la cald” despre ce s-a întâmplat atunci.

Autorul acestui articol, participant activ la evenimentele din București, începând din 21 decembrie 1989, la foarte scurt timp de la destrămarea mitingului lui Nicolae, a scris, an de an, despre ce s-a întâmplat atunci pe străzile Bucureștiului. Evocări ale celor trăite, pas cu pas, minut cu minuit, zi după zi, dar și despre istorii ale unor evenimente aparte și locuri, mai puțin povestite de cronicari.

Anunțul făcut de RAR după ce activitatea sa a fost blocată în toată țara. Când se va relua activitatea?

„Copiii mei au dreptul să mai mănânce și ei două macaroane”. Adriana Bahmuțeanu, hotărâtă să lupte pentru moștenire, a demarat procescul de succesiune

FOTO Cristian Botez

În aceste rânduri voi relata despre Biserica Trei ierarhi, supranumită Colțea, dată fiind vecinătatea imediată cu Spitalul Colțea. Lăcașul de cult, monument istoric, are o vechime de peste 200 de ani, fiind zidit în 1701, ca parte a unui ansamblu monastic din care mai făcea parte Spitalul Colțea, trei capele, celebrul Turn Colțea, precum și școală, complexul fiind construit de spătarul Mihai Cantacuzino.

Ei bine, Biserica Colțea a intrat în istoria revoluției române chiar din seara zilei de 21 decembrie, ziua în care o mică parte de bucureșteni au declanșat Revoluția în Capitală. Și aceasta, imediat după destrămarea mitingului organizat de fostul dictator Nicolae Ceaușescu, care a încercat convingă masa de câteva zeci de mii de oameni ai muncii aduși în fața clădirii Comitetului Central, dar și milioanele de români care urmăreau transmisia TV a mitingului, că tulburările din Timișoara, începând cu 16 decembrie, unde armata deschisese focul asupra manifestaților, erau acțiuni ale „agenturilor străine” care voiau să destabilizeze țara.

Rezistența în fața reprimării

Imediat după spargerea bruscă a mitingului, după o bubuitură atribuită ulterior lui Nica Leon, personaj al momentului care a dobândit ulterior, notorietate, care ar fi declanșat un dipozitiv exploziv artizanal cu impact sonic puternic, cei mai curajoși dintre cei prezenți au rămas în zona Pieței Universității. Mai întâi, în grupuri de câteva zeci, dând roată zonei pe străzile din vecinătate. Apoi, forțați de cordoanele de milițieni echipați cu căști albe, scuturi și înarmați, care începuseră să formeze blocaje pe străzile din jur, manifestanții au început să se adune chiar pe bulevard, între rondul din intersecția Bulevardelor, pe-atunci, „1848” și „6 Martie” (actualul „Elisabeta”) până la strada Batiștei. Și aceasta pentru că, gândeau ei, ar fi fost protejați și forțele și securitate nu ar fi putut interveni în forță, întrucât Hotelul Intercontinental, sub balcoanele căruia se desfășura întregul tablou revoluționar, ar fi fost plin de turiști străini care ar fi alertat Occidentul despre orice violență împotriva manifestanților. În realitate, în hotel erau deja mulți securiști, unii care chiar filmau scena de la balcoane.

Vezi și: Cum ar fi arătat România dacă Revoluția din ‘89 ar fi eșuat: ar fi curs “lapte și miere” în țara noastră, unde eram acum? Ce planuri avea Ceaușescu până în 2010

FOTO Cristian Botez

FOTO Cristian Botez

Cam acesta era tabloul din Piața Universității, din jurul orei 14.00, din 21 decembrie 1989. Nucleul de la Inter, cum va rămâne în istoria Revoluției, se formase aproximativ din 2000 de oameni. Atât.

În jurul orei 15.00, Armata trimisese deja trupe. În capătul zonei, la limita stăzilor Batiștei și „13 decembrie” fusese organiat un cordon pe două trei rânduri cu militari în ținută de război, cu puștile-mitralieră Kalashnikov, în poziție de tragere. Din spate, mai mult TAB-uri începură să ruleze prin mijlocul mulțimii de manifestanți, cu peste 80 kilometri la oră. Mulțimea era despicată în două, de fiecare dată. Unul din aceste TAB-uri a fost cel care a ucis, trecând cu roțile peste ei și strivindu-i, șapte tineri, în dreptul Sălii Dalles, de dincolo de cordonul militar. Alți 13 au fost răniți. Erau tinerii care veneau dinspre Romană, unde era alt mare grup de revoluționari. Printre cei șapte uciși s-a aflat Mihaela Ruxandra Marcu, de 21 de ani, logodnica lui Cristian Pațurcă, cel care avea să fie cunoscut mai târziu ca trubadurul celei mai lungi manifestații anticomuniste din Estul Europei, din Piața Univeristății, din mai-iunie 1990, autorul Imnului Golanilor.

Vezi și: Toți cei născuți înainte de 1989 trebuie să știe: detaliul care face diferența și contează mai mult decât crezi

Puțin după ora 16.00, a pătruns în zonă, venind dinspre rondul Pieței, un grup de tineri, din care unul purtat pe umeri de ceilați. Acesta avea în mâini, întins deasupra capului, un pulover verde, găurit în două locuri și înroșit în zona pieptului. ”S-a tras! S-a tras în noi!”, strigau tinerii.

FOTO Cristian Botez

Se lăsa deja seara. TAB-urile nu putuseră fi oprite de către manifestanți. S-a aruncat cu bolovani, aduși de te miri unde. Fără nicio urmare. Unii s-au urcat din mers pe ele, dar erau nevoiți să sară, din vitreză, din nou pe asfalt. Scandările continuau. Cu putere, din tot sufletul, cu toată puterea și înverșunarea, împotriva comunismului, împotriva lui Ceaușescu. Se scanda „Libertate, libertate!”, „Jos Ceaușescu!”, „Vrem alegeri libere!”. Și, apoi, cea care avea să devină scandarea emblematică pentru Revoluție, „Libertate te iubim/Ori învingem ori murim!”.

Odată cu lăsarea serii, a început să se tragă. La început, pe deasupra manifestanților, în unghi de 45 de grade, după cum arătau dârele trasoarelor, apoi, în plin. După câteva momente de derută, mulțimea începuse să se disperseze. În scurt timp, însă, manifestanții au revenit în Piață, scandând cu și mai multă forță. ”Asasini, asasinii!, „Timișoara, Timișoara!”. Se ridicase deja celebra Baricadă de la Inter. Pe strada „13 decembrie”, actuala „Ion Câmpineanu”, era măcel. Manifestanții prinși acolo între cordoanele de scutieri ale Miliției, în timp ce încercau să se alăture nucleului de la Inter, erau împușcați de securiști. Puși în genunchi și împușcați cu pistoletele în ceafă. Însuși, Tudorel Postelnicu, Ministrul de Interne al lui Ceaușescu, a fost văzut ucigând, în acest mod, o femeie.

FOTO Cristian Botez

FOTO Cristian Botez

În Piața Univesității se trăgea continuu. Unii încercau să fugă, să scape. Mulți au reușit, dar alții au căzut răpuși de gloanțe. Tot mai mulți răniți erau cărați pe brațe spre zidurile Spitalului Colțea, de dincolo de rond. Erau băgați înăuntru, în grabă, sub tirurile de Kalashnikov, pe geamurile înguste de la demisol. Zeci de răniți au scăpat astfel, mulți, însă, murind în spital.

Atunci, seara târziu, și-a intrat în rol preotul Sandi Mehedințu, parohul Bisericii Trei ierarhi, cea lipită de zidurile Spitalului Colțea. Atunci au fost trase clopotele, dangătul acestora întreținând speranța manifestanților. În același timp, părintele Sandi Mehedințu a deschis ușile bisericii, lăsând înăuntru revoluționarii care fugeau din fața rafelelor.

Vezi și: Rebengiuc a venit cu hârtie igienică la TVR ca să șteargă comuniștii la gură, Tora Vasilescu a încălecat o mașină, iar pe Pavel Bartoș l-a certat mama. „Scene de teatru” ale actorilor la Revoluție

De menționat că, la acel moment, biserica era închisă, fapt petrecut în 1986, sub pretextul renovării. A fost redeschisă în 1989, iar procesul restaurării a fost reluat după Revoluție. Așadar, în acea noapte, Biserica Colțea a adăpostit zeci de revoluționari, o parte din aceștia, răniți grav, fiind transferați printr-o cale de acces din spatele bisericii, care dădea spre interiorul Spitalului Colțea.

Refugiul Bisericii Colțea: Noaptea de teroare și sacrificiu în fața reprimării, cutia cu monede devine mărturie a luptei pentru libertate

Între timp, se lăsase noaptea. Baricada de la Inter fusese spulberată de TAB-uri. Manifestanții s-au împrăștiat ca să-și salveze viața. Mulți au fost uciși. În acea noapte au fost împușcați 48 de manifestanți.

FOTO Cristian Botez

În Biserica Colțea, cu ușa de la intrare blocată, manifestanții care se refugiaseră aici, unii răniți, alături de părintele Sandi Mehedințu și cel care trăsese clopotul la miezul nopții, treceau printr-o spaimă teribilă, așteptându-se ca, dintr-o clipă în alta, să audă militarii, milițienii sau securiștii trăgând de ușă. Au trecut, însă, cu bine noaptea, dimineața reușind să se retragă pe rând, care încotro.

În cursul dimineții, urmele manifestației și a intervenției criminale a forțelor opresoare au fost șterse. Piața fusese spălată de mașinile Salubrității. Până atunci, însă, trecătorii care au trecut prin zonă și care au văzut, ici-colo, bălțile de sânge, de au aruncat, potrivit obiceiului creștinesc, monede pe asfalt. Monedele au fost culese și duse la Biserica Colțea. Părintele Mehedințu le-a strâns pe toate, le-a pus într-o cutie și le-a ascuns. Cutia de lemn, cu un capac de sticlă, se află și acum acolo și urmează să fie amenajat un loc special în pronaos, în partea dinspre intarea în biserică. Cutia va fi expusă pentru a aminti de acea noapte și întru cinstirea celor care și-au dat viața în lupta lor pentru libertate. Va exista, însă, o indicație clară cu ceea ce reprezintă, pentru ca drept-credincioșii să nu se închine la cutie și să o sărute crezând că sunt moaște.

FOTO Cristian Botez

Despre cutia cu monede, părintele paroh actual al Bisericii Trei ierarhi-Colțea, preotul Ciprian Ailioaie a ținut să spună reporterului IMPACT: „În seara zilei de 21 decembrie 1989 din curtea locașului nostru care era încă închis, a răsunat, după foarte mult timp, dangătul clopotului. Această acțiune i-a impulsionat pe revoluționarii care începuseră să se adune în număr mult mai mare, primind acest gest ca pe o binecuvântare a lui Dumnezeu. A doua zi, dimineața, părintele Sandi Mehedințu a mers la locul unde mai mulți revoluționari au fost executați, observând încă bălți de sânge rămase necurățate, pe marginea drumului. Într-una dintre acestea, oameni de bine așezaseră o foaie dintr-un calendar ortodox, pe care era imprimată o icoană și, deasupra acesteia, mulți trecători aruncaseră monede, într-un gest de comemorare a victimelor tragicelor evenimente din orele trecute. Părintele Mehedințu a colectat aceste monede, îmbibate în sânge și țărână, și le-a adus în biserica Colțea, tocmai ca aceste obiecte să nu se piardă, să nu fie aruncate de către angajații de la salubritate. Totodată, părintele paroh a săvârșit slujba de pomenire a celor uciși chiar în acel loc”.

Vezi și: Schimbare în școala românească: după 33 de ani elevii vor învăța despre Revoluție

FOTO Cristian Botez

De atunci, în fiecare zi de 21 decembrie, părinții slujitori ai parohiei Colțea au săvârșit slujbe de pomenire  la Crucile închinate eroilor Revoluției, acestea aflându-se chiar lângă biserică. De asemenea, în fiecare an, în timpul acestei slujbe de pomenire a eroilor, clopotarul din acea seară de 21 decembrie, a tras din nou clopotul bisericii. Fapt ce se va petrece si în acest an, chiar în această seară de 21.

În timpul Revoluției din decembrie 1989 au murit 1166 de oameni. 271 de morți, între 17 și 22 decembrie, 715, între 22 și 25 și după 25 decembrie, 113.