Primul român care a strâns tot folclorul românesc. Constantin Brăiloiu a colindat țara în lung și-n lat să înțelegem noi muzica populară

În data de 13 august 1893, venea pe lume, într-o familie de oameni culți, Constantin Brăiloiu..

Observându-i atracția către muzică, părinții l-au încurajat să plece în străinătate pentru a studia, așa că în intervalul 1910-1912 tânărul și-a desăvârșit cunoștințele muzicale și generale la Viena, Vevey și Lausanne, iar din 1912 până în 1914 și-a lărgit orizonturile la Paris, pregătindu-se pentru viitoare carieră de compozitor.

Constantin Brăiloiu – imagine de arhivă

A lăsat compoziția muzicală pe plan secund

Influențat de prietenul său apropiat, D. G. Kiriac, Brăiloiu a ales să se dedice cercetărilor în domeniul folclorului muzical, lăsându-și în plan secund abilitățile de compozitor și istoric muzical.

În 1911, tânărul muzician își făcea debutul într-un moment în care școala muzicală românească era profund influențată de compozitorii europeni, iar eforturile creatorilor autohtoni se îndreptau către consolidarea unui stil tradițional.

Ce conține de fapt laptele vândut în supermaketurile din România. Detaliile de pe etichetă ignorate de mulți români

Partea mașinii de spălat pe care sigur nu ai curățat-o niciodată, dar e plină de mucegai. Aici se strânge cea mai multă mizerie

Chiar dacă Brăiloiu a petrecut mult timp departe de țară și a studiat cu profesori din Europa Occidentală, de la primele audiții ale compozițiilor sale, mai ales a celor din ciclul Trois poemes arabes, criticii parizieni l-au inclus printre artiștii cu spirit de cercetător folclorist.

Pe lângă compoziție, în acest interval, Brăiloiu a scris recenzii muzicale pentru diverse reviste de specialitate, atât străine, cât și autohtone.

În a doua etapă a carierei sale profesionale, din perioada 1918-1943, cercetătorul a dedicat mult timp activităților teoretice și practice pentru a construi o estetică națională.

Împreună cu personalități precum George Enescu, D. G. Kiriac, Ion Nonna Otescu, Dimitrie Cuclin și Mihail Jora, Constantin Brăiloiu a pus bazele, în 1920, Societății Compozitorilor Români, devenind teoretician și susținător consecvent al acesteia până în 1943.

În 1928, a pus bazele Arhivei de Folclor, un centru destinat colectării și studiului folclorului muzical, inițiativă sprijinită financiar de Societatea Compozitorilor Români, prin care a organizat colectarea sistematică a muzicii populare pe baze științifice.

În paralel cu funcția sa de secretar general al Societății Compozitorilor, Brăiloiu a predat estetică și istoria muzicii (din 1921) și folclor (din 1933) la Conservatorul de Muzică și la Academia de Muzică Religioasă (din 1929 până în 1935).

După ce a petrecut un timp semnificativ în teren, observând și studiind fenomenul artistic în mediu, cercetătorul român a dezvoltat principii estetice și metodologice fundamentale ale etnomuzicologiei, punând bazele primelor sale studii.

Unul dintre cele mai semnificative este Despre bocetul de la Drăguș, care reprezintă un model de cercetare monografică asupra acestui gen muzical.

Constantin Brăiloiu – imagine de arhivă – alăturat, cartea sa „Ale Mortului din Gorj”

A strâns tot folclorul într-un loc, pentru ca toți românii să se poată bucura de el

În 1931, a elaborat o abordare nouă de colectare, denumită modest Schiță a unei metode de folclor muzical. Această lucrare a fost publicată atât în București, cât și la Paris.

Ulterior, a sumarizat aceste materiale în volume precum Ale mortului din Gorj, Cântece ale morților, Cântece de plângere din Oaș, Tradiții funerare în satul Șanț, Obiceiuri și ceremonii, Nunta în Feleag, Nunta în Someș, Obiceiul Vicleimului în Târgu-Jiu și Poeziile soldatului Tomuț.

În etapa finală a activității sale, cuprinsă între anii 1943 și 1958, Brăiloiu s-a dedicat aproape exclusiv studiilor în domeniul folclorului și etnomuzicologiei.

După instalarea regimului comunist, sprijinul financiar din partea autorităților de la București a încetat, iar Brăiloiu s-a văzut nevoit să se bazeze doar pe remunerația pentru conferințele susținute.

Constantin Brăiloiu a plecat din această lume pe 20 decembrie 1958, în Elveția.

„La Geneva, muzicologul român Constantin Brăiloiu a încetat din viață. Elev al înaintașului său vrednic, D. G. Kiriac, al cărui patrimoniu folcloric l-a continuat și valorificat, colaborator strâns cu genialul George Enescu, prieten și colaborator al ilustrului folclorist Bela Bartok, Constantin Brăiloiu a fost unul dintre cei mai însemnați cercetători ai folclorului muzical din țara noastră, recunoscut internațional prin opera sa bogată și valoroasă.

El a fost printre fondatorii Societății Compozitorilor Români, iar Arhiva de Folclor, pe care a organizat-o, a devenit sub îndrumarea sa una dintre cele mai importante instituții de acest tip din lume. Ajutat de o cunoaștere vastă și motivat de o pasiune și dragoste nemărginită pentru creația populară, el a colectat și valorificat folclorul cu metode avansate, lăsându-ne o moștenire neprețuită”, a declarat Sabin Drăgoi, la moartea lui Constantin Brăiloiu.