Prima erupție solară ce a lovit trei corpuri cerești simultan. Când a avut loc, ce s-a întâmplat cu Pământul

Erupțiile solare sunt un fenomen relativ frecvent. Ea se definește drept radiația electromagnetică emisă de Soare având lungimi de undă din întregul spectru al undelor electromagnetice. Dar, cu ceva timp în urmă, cercetătorii au detectat prima erupție solară din istorie care a lovit simultan trei corpuri cerești din Sistemul Solar.

Prima erupție solară ce a lovit trei corpuri cerești simultan

La 28 octombrie 2021, Soarele a aruncat spre Sistemul Solar o cantitate enormă de masă coronară – plasmă și particule încărcate electric – într-o gigantică erupție solară.

Acestea s-au răspândit și au atins mai multe planete. Și, pentru prima oară în istorie, ele au fost detectate atât pe Pământ, pe Marte și pe Lună, dar și pe navele spațiale răspândite în interiorul Sistemului Solar.

Măsurătorile au oferit o perspectivă unică asupra efectului radiațiilor cosmice din același eveniment și au fost studiate în mod special.

De ce pun românii nume de sfinți copiilor. De unde vine această tradiție și ce spun preoții despre acest obicei

Cum a ajuns Lora să se îndrăgostească de Ionuț Ghenu, fostul iubit al Doiniței Oancea: „Nu am fost amanți. Mi-a fost ciudă un pic”

A fost unul dintre evenimentele rare de penetrare a acestora până la nivelul solului, lucru ce se întâmplă când particulele sunt atât de încărcate energetic, încât pot trece de câmpul magnetic al Pământului și ajuns pe suprafața planetei. De când au început măsurătorile în acest domeniu, în anii 1940, acest lucru a avut loc de doar 73 de ori, scrie IFLScience.

Planeta Marte și Luna nu au câmpuri magnetice, prin urmare sunt mult mai expuse la radiațiile cosmice. Atmosfera marțiană poate bloca particulele cu energie scăzută și încetini cele cu energie mai mare.

Totuși, este multă incertitudine când vine vorba de doza normală de radiație ce poate fi găsită de aceste corpuri cerești.

Când a avut loc, ce s-a întâmplat cu Pământul

Dozele de radiații sunt măsurate în gray (Gy) ce este definită ca fiind doza de radiație absorbită de substanță în condițiile unei energii primite și disipate integral în unitatea de masă având valoarea de 1 joule per kilogram de materie.

O cantitate de 10 grays va duce, cel mai probabil, la moarte în doar două săptămâni. O doză de 700 de miligrays produce afecțiuni specifice iradierii.

Pe orbita din jurul Pământului, erupția din octombrie 2021 a dus la mărirea dozei de radiații la 10 grays, conform datelor furnizate de satelitul german Eu:CROPIS Earth, aflalt pe orbită. Totuși, la nivelul suprafeței Terrei, cantitatea a fost neglijabilă și nu a prezentat niciun risc pentru oameni.

Pe de altă parte, în jurul Lunii, nava spațială robotică NASA’s Lunar Reconnaissance Orbiter, ce orbitează satelitul natural al Pământului, a măsurat un nivel de 31 de grays.

De asemenea, roverul Curiosity al NASA a înregistrat un nivel de 0,3 miligrays la nivelul solului marțian, în schimb nava European ExoMars TGO a raportat 9 miligray pe orbita Planetei Roșii.

„Calculele noastre despre nivelurile anterioare ale dozei de radiații de la nivelul suprafeței arată că, în medie, la fiecare 5,5 ani, o astfel de erupție solară poate crește aceste niveluri pe Lună, dacă nu există niciun fel de protecție contra radiațiilor.

Înțelegerea unui asemenea fenomen este crucială pentru viitoarele misiuni cu echipaj către suprafașa Lunii”, a declarat omul de știință Jingnan Guo, care s-a ocupat de analizarea erupției solare din 28 octombrie 2021.

În 1972, un eveniment chiar mai puternic a emis o doză de radiații de aproximativ 10 grays la suprafața Lunii. În mod fericit, acest lucru s-a întâmplat chiar între misiunile Apollo 16 și Apollo 17, astfel că niciun astronaut nu a avut de suferit.

„Radiațiile cosmice pot crea pericole reale misiunilor noastre de explorare a Sistemului Solar. Măsurarea evenimentelor ce produc un nivel înalt de radiații este esențială în pregătirea misiunilor pe termen lung cu echipaj uman la bord.

Mulțumită datelor adunate de misiuni robotice precum ExoMars TGO putem să ne pregătim pentru asemenea fenomene, astfel încât să-i putem proteja pe exploratorii umani”, a spus Colin Wilson, om de știință implicat în proiectul ExoMars TGO.