21 sept. 2023 | 15:36

Prăbușirea SUA este aproape, cine susține acest lucru. Ce este cliodinamica, legătura cu istoria și matematica

TEHNOLOGIE, ȘTIINȚĂ & DIGITAL
Share
Prăbușirea SUA este aproape, cine susține acest lucru. Ce este cliodinamica, legătura cu istoria și matematica

Realitățile actuale din SUA îi fac pe unii analiști și experți să considere că „țara tuturor posibilităților” se află în apropierea dezintegrării sale sau, altfel spus, aproape de biblicul „sfârșit al veacurilor”. Isaac Asimov, în romanul său clasic, „Fundația”, spune povestea matematicianului Hari Sheldon și a creației sale, psihoistoria, o disciplină futuristă ce combină istoria, sociologia și matematica pentru a face predicții despre viitorul omenirii. Poate fi acest lucru o realitate în lumea super computerelor de astăzi?

Prăbușirea SUA este aproape, cine susține acest lucru

Omul de știință american de origine rusă, Peter Turchin, profesor emerit la Universitatea din Connecticut, este una dintre figurile marcante ale unui nou tip de științe sociale ce implică studierea unor vaste cantități de date istorice și tipare statistice pentru a înțelege, poate chiar și a prezice, istoria civilizației umane.

„Am o pregătire de biolog, dar am lucrat la o interfață între modelele matematice și dinamica populației de animale. Am început cu insecte, șobolani și lemingi, lucruri de tipul ăsta”, a declarat Turchin pentru IFLScience.

„Apoi, am decis să fac o schimbare către studiul oamenilor. Folosesc cam același aparat analitic și matematic, dar aplicat la alt tip de întrebări”, a adăugat el.

Deși spune că a fost influențat de Isaac Asimov, Turchin consideră că o comparație cu psihoistoria din „Fundația” este limitată. „Indivizii umani nu sunt atât de lipsiți de putere așa cum și-a imaginat Asimov”, spune cercetătorul. El preferă ca domeniul pe care-l studiază să fie numit cliodinamică, nume inspirat de muza istoriei la grecii antici, Clio.

În ultima lui carte, „End Times” („Sfârșitul timpurilor”), Turchin analizează criza cu care se confruntă democrația din SUA și susține că, de fapt, nu este nimic nou sub Soare.

De fapt, dacă ne uităm mai cu atenție la ciclurile istorice, „steagurile roșii” semnalizează de departe că aceste „vremuri fără precedent”, nu sunt chiar nemai întâlnite în istorie, de fapt.

Ce este cliodinamica, legătura cu istoria și matematica

Fie că este vorba de căderea Imperiului Roman sau de Criza Generală din secolul al XVII-lea – când un întreg secol a fost sfâșiat de războaie interminabile, în Europa și Asia, înregistrându-se ultima scădere a populației planetei – Turchin afirmă că există „fire” comune ce marchează marile crize din istorie, mai precis „supraproducția de elite” și scăderea nivelului de viață al majorității sau, cu alte cuvinte „însărăcirea” și mai mare a acesteia.

Procesul ar fi următorul: în cele mai complexe societăți, cum este și SUA de azi, există întotdeauna o minoritate a populației care concentrează puterea și bogăția în mâinile sale, respectiv elitele.

Ele, inevitabil, folosesc această putere pentru a atrage tot mai multe resurse, având ca rezultat sărăcirea unei majorități a populației ce devine tot mai furioasă.

Simultan, creșterea economică și progresul tehnologic încurajează tot mai multe persoane ce aspiră să facă parte din „elită” să se alăture eșaloanelor superioare ale societății – unii ar numi acest fenomen drept creșterea clasei de mijloc educate. În orice caz, structura de putere existentă se tot extinde.

În timp, vedem un număr mereu crescător de persoane ce concurează pe locurile puține din structura puterii, ducând la „umflarea” acesteia și, concomitent, creșterea iritării în rândurile ei față de noii veniți.

Împreună cu lipsa tot mai mare de drepturi a maselor, se naște o mișcare „contra-elite”, ce încearcă să-și folosească resturile de putere pentru a submina forța elitei deja existente.

Lăsată nesupravegheată, structura de putere intră în așa-numitul „sfârșit al timpurilor” al existenței sale și, finalmente, se prăbușește.

Ceea ce se întâmplă, la ora actuală, în Statele Unite, dar și în multe state din Europa, seamănă foarte mult cu „scenariul” prăbușirii structurii de putere prezentat de cartea lui Turchin.

Pe de altă parte, Turchin și echipa sa de „prieteni ai cliodinamicii” au adunat date despre peste 200 de societăți care s-au prăbușit, unele dintre ele urmând aparent același model al destructurării puterii elitei prezentat mai sus. Printre exemple se numără Revoluția Taiping și colapsul Dinastiei Qing , din China secolului al XIX-lea.

Folosind modele matematice, echipa a concluzionat că sursele esențiale ale crizei au fost tocmai aspiranții nemulțumiți la intrarea în rândul elitei și situația economică tot mai precară.

Să însemne acest lucru că SUA se află în pragul unei prăbușiri similare, bazându-ne pe acest tip de analiză a faptelor din trecut? Nimeni nu poate spune cu precizie, pentru că nu știm cum va evolua situația, de fapt.

Există cazuri de societăți care s-au aflat tot în apropierea „sfârșitului timpurilor”, dar care, cumva, au reușit să treacă de acea perioadă fără să se prăbușească dacă au fost conduse competent.

„Nu există cicluri matematice, da? Nu e ca și când ar fi un soi de ceas cosmic care ne împinge către o criză. Cauzele sunt mereu interne.

Din cauza specificului intern, diferitele evenimente pot fie să-și întârzie, fie să-și grăbească colapsul. E teorie statistică și nu o periodicitate strictă”, a mai explicat Turchin.

Cu alte cuvinte, profesorul este convins că acest „sfârșit” va veni, pentru că, statistic, semnele lui sunt prezente, doar că nu poate preciza când va avea loc, concret, prăbușirea actualei elite și a puterii acesteia.

Totuși, Turchi e conștient de limitele teoriei sale și recunoaște că o predicție a viitorului e un joc pentru proști. De altfel, într-o postare făcută pe blogul său, în 2013, el a scris clar, chiar cu majuscule: „CLIODINAMICA NU ESTE DESPRE PREZICEREA VIITORULUI!”

În loc să devină un fel de Nostradamus al acestor timpuri, Turchin este pur și simplu interesat de ideea aplicării analizelor matematice la societățile umane pentru eventuala descoperire a unor modele care să ne ajute să anticipăm mai bine ce ne poate aștepta pe viitor.