:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/sfm/2024/05/1561646252/cc7f8a9c3eb1b576f9a63275a9523b60-t.jpg)
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2023/02/Mos-Ion-Roata-Marea-Unire-800x480.jpg)
Așa cum, cel mai probabil, ai învățat deja de la orele de istorie din școala generală și/sau liceu, Moș Ion Roată este unul dintre cele mai importante simboluri românești.
Neștiutor de carte, Moș Ion Roată a reușit, totuși, prin curajul, cinstea și mărinimia sa să ajungă direct în Divanul de la Iași, cu toate că prezența sa acolo nu a fost privită cu ochi buni de boieri – iar acest lucru… din motive cât se poate de evidente, după cum îți vom povesti în cele ce urmează.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2023/02/mos-ion-roata-poveste-mica-unire-al-i-cuza.jpg)
Moș Ion Roată – imagine de arhivă
Moș Ion Roată, țăranul care a avut curaj să „dea piept” cu boierii
Moș Ion Roată s-a născut în data de 31 martie 1806, în satul Câmpuri, din Vrancea, fiind fiul lui Constantin si al Măriuței Roată.
La maturitate, acesta s-a căsătorit cu Maria, de-a lungul vieții sale fiind caracterizat drept „om cinstit și cuviincios”, chiar de marele povestitor Ion Creangă.
În anul 1857, la convocarea țăranilor în Divanele Ad-Hoc, Ion Roată a fost ales reprezentant al Putnei, devenind, astfel, deputat de bază al judeţului la adunarea Moldovei.
Cu toate că nu știa carte, el s-a prezentat la toate ședințele ale Divanului și a fost cel care a citit „Propunerea deputaţilor săteni”, ceea ce a învrăjbit boierii.
„Noi, trimişii din partea lăcuitorilor pontaşi a patrusprezece ţinuturi ale Moldovei chibzuindu-ne noi între noi despre nevoile şi durerile celor care ne-au trimis să fim răsunetul geamătului lor în numele acelora, glasul nostru cel slab ridicându-se, mărturisim că până în ziua de azi toate sarcinile cele grele numai asupra noastră au căzut.
Când ne-am jeluit, când ne-am tânguit, păsurile când ne-am spus, ispravnicul ne-a bătut, privighetorul ne-a bătut, jandarmul ne-a bătut, boierul de moşie ne-a bătut.
Noi dorim ca tot poporul român să se înfrăţească şi să trăiască in pace şi în linişte pe pământul strămoşesc al României, pentru mărirea şi fericirea neamului.
În numele sfintei dreptăţi, cerem şi cu umilinţă ne rugăm: treapta lăcuitorilor pontaşi cere ca, pe viitorime, săteanul să fie şi el pus în rândul oamenilor, să nu mai fie, ca până acum, asămănuit cu dobitoacele necuvântătoare, bătaia, care atât amar de vreme ne-a umilit să se ridice pentru totdeauna deasupra noastră”, se arată în jalba pe care a mizat cu mult curaj și care a stârnit nemulțumirea boierimii.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2023/02/mos-ion-roata-poveste-mica-unire-al-i-cuza-2.jpg)
Moș Ion Roată și Alexandru Ioan Cuza – ilustrată
A fost distins cu Ordinul Național „Steaua României”, dar asta nu l-a ajutat cu nimic
Evident, la scurt timp, Moș Ion Roată a devenit un fel de persona non grata, politicienii cerând să fie arestat de autoritățile din Iași.
Zis și făcut! A fost, într-adevăr, arestat, ca mai apoi să fie eliberat pe „chezășia județului și a locuitorilor din satul Câmpurile”.
Din cauza persecuțiilor constante, Moș Ion Roată se simte obligat să părăsească satul natal, cel pe care îl iubea atât de mult, și să se mute în Gura Văii, unde a continuat să susțină, cu tot atât de mult curaj, drepturile țăranilor.
Nu durează mult și este numit membru al comisiei care avea să se ocupe de împroprietărirea clăcașilor.
„Bieţii deputaţi pontaşi s-au întors pe la casele lor cu desnădejdea în inimă şi cu bocetul pe buze. Voi cita pe Ion Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna. Acest nenorocit a fost adus la Iaşi, supus cercetărilor, pe urmă închis în arestul Prefecturii, redus în sfârşit la sapă de lemn.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/sfm/2024/05/1561646252/72ab25b41297ec40ad3501ba36cccd28-t.jpg)
În timpul trecerii prin Focşani, Domnitorul Cuza l-a primit pe Ion Roată şi a ascultat durerile sale. Le-a ascultat, e drept, pentru că Domnitorul Cuza era drept şi cu sufletul alăturat ţărănimii. Dar subordonaţii săi au interpretat după voia lor activitatea revendicativă a deputatului Ion Roată, oprimându-l mai departe”, spunea, Mihail Kogălniceanu, într-un discurs ţinut la 17 februarie 1861.
În data de 18 martie 1878, imediat după proclamarea Independenței, curajosul țăran român este decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler. Totuși, această distincție, făcută strict la nivel declarativ, nu i-a adus nimic material, țăranul murind tot în sărăcie, cea pe care o cunoștea atât de bine.
„Comuna natală a luptătorului de la 1857 arată că nici în 1936 urmașii lui Moș Ion Roată nu cunosc, acolo, o soartă mai bună. Cu toată pretinsa democraţie, satele n-au ieşit încă din beznă, fiind uitate de Dumnezeu și de stăpânire. Poţi vedea în Câmpuri copii cu răni în locul nasului, orbi, bolnavi de sifilis şi oameni trăind în cea mai deplină stare de primitivitate.
Pe un drum de neumblat, plin de gropi și cu podeţurile rupte, maşina în care ne aflam a fost pusă la grea încercare până să ajungă în dealul unde se găseşte, hăt departe, cimitirul cu rămăşiţele lui Moș Ion Roată.
Domnul ministru Cancicov, care, la Iași, cu prilejul dezvelirii statuii lui Georgel Mârzescu, ne-a vorbit cu mult entuziasm de evenimentele istorice legate de capitala Moldovei şi care a ştiut să găsească o sumă de bani destul de importantă pentru continuarea lucrărilor Universităţii din Iaşi, ar face o faptă lăudabilă restaurând satul natal unde s-a născut, a trăit şi este înmormântat Moș Ion Roată.
Gestul domniei sale ar fi aproape tot atât de însemnat ca și dania făcută Universităţii din laşi. Căci, în felul acesta, Moș Ion Roată ar rămâne un îndemn pentru toţi conducătorii noştri”, scriau reporterii publicației Realitatea ilustrată, în luna octombrie a anului 1936.
