Povestea șocantă a unui renumit doctor american. Legătura dramatică cu electricitatea și creierul unei femei

Istoria medicinii este plină de povești sinistre, care au făcut ca granița dintre iresponsabilitate și descoperirile revoluționare să devină foarte fină. Dar una dintre aceste povești – întâmplată în realitate, de fapt – le umbrește pe celelalte. Este vorba de cea care-l implică pe doctorul american Roberts Bartholow, a cărui cercetare în domeniul creierului uman este cunoscută drept un exemplu teribil de comportament imoral exercitat în numele științei.

Povestea șocantă a unui renumit doctor american

De la început, trebuie precizat că cei mai „slabi de înger” ar face bine să nu citească aceste rânduri. Pentru că unele detalii ar putea să nu le pice bine „la stomac”.

Povestea lui Roberts Bartholow începe prin nașterea sa, în noiembrie 1831, în New Windsor, statul Maryland. A urmat cursurile liceului local, Calvert College, apoi a studiat medicina la Universitatea din Maryland.

După confirmarea sa ca medic, în 1852, Bartholow a lucrat în mai multe clinici și spitale din Baltimore, înainte de a deveni asistent de chirurg în armata americană în timpul Războiului Civil. Ulterior, el a ocupat poziția de profesor de chimie medicală la Colegiul de Medicină Ohio, din Cincinnati.

Câștigător Vocea României: Aura Șova primește trofeul, iar Tudor Chirilă bifează al șaptelea succes

Ordinea în care se pun legumele în salata de boeuf. Acesta e secretul gustului perfect, vei observa diferența

Recunoscut ca o persoană inteligentă și erudită, Bartholow avea, totodată, renumele unui om cu comportament rece și dur, fiind departe de a deveni un personaj popular. Își critica chiar colegii de breaslă, fără menajamente, atât cu vorba, cât și în articole scrise cu mult sarcasm, conform iflscience.com.

Cumva, tocmai această agresivitate socială l-a dus către un post la Good Samaritan Hospital (Spitalul Bunul Samaritean), unde și-a amenajat propriul laborator. Aici a început să studieze ceea ce el credea că este puterea de vindecare a electricității, despre care era convins că putea trata diverse tulburări și afecțiuni.

Roberts Bartholow, doctorul ale cărui fapte sunt sinonime astăzi cu lipsa eticii profesionale

Legătura dramatică cu electricitatea și creierul unei femei

Chiar dacă seamănă deja cu profilul clasic al „omului de știință nebun”, nu trebuie uitat că aceleași convingeri despre electricitate le avea multă lume, la acea vreme, când entuziasmul pentru tot ce era electric a atins cote șocante. Dar, pentru Bartholow, curentul electric nu era doar o distracție la modă, ci chiar viitorul medicinei.

„Prin aportul inteligent al unui domn din acest oraș, Good Samaritan Hospital deține acum o cameră electrică dotată cu toate aparatele necesare uzului practic și studiului științific al electricității”,  scris însuși Bartholow în ziarul la care era cofondator.

Dar pentru a studia așa cum voia efectele curentului electric asupra sănătății umane, avea nevoie de „cobai”. Iar ocazia perfectă s-a ivit în 1874, când tânăra Mary Rafferty a intrat pe ușa laboratorului.

Despre Mary nu se știu multe lucruri în afara celor scrise de Bartholow în raportul medical redactat ulterior. Era o imigrantă irlandeză în vârstă de aproximativ 30 de ani, care suferea de o problemă ciudată.

Se pare că în copilărie ea fusese victima unui incendiu în urma căruia suferise arsuri severe ale capului. Cicatricile erau așa de respingătoare, încât a fost nevoită să poarte peruci. Dar, de-a lungul timpului, „o bucată de os de balenă” din peruca ei îi provocase o rană tot mai mare.

Când a ajuns la doctorul Bartholow, ulcerația îi făcuse, pur și simplu, o gaură în craniu de 5 centimetri diametru, prin care se putea vedea creierul.

Partea expusă a organului arăta, de asemenea, semne de boală, ceea ce a fost o surpriză pentru Bartholow, întrucât Mary nu dădea semne de tulburări cognitive ori handicap psihic.

Încă nu este clar de ce femeia a ajuns la Bartholow, dată fiind natura rănii sale, dacă ea a primit vreun tratament sau pentru ce și în ce condiții a acceptat ca doctorul să facă experimente pe ea, în speranța că starea ei se va ameliora.

„Dat fiind că porțiuni din substanța cerebrală fuseseră pierdute în accident sau prin cuțitul vreunui chirurg, iar creierul prezenta urme de incizii făcute pentru eliminarea puroiului, am presupus că introducerea în creier a unor ace fine nu va cauza nicio problemă fizică”, a notat Bartholow.

El s-a avântat în câteva experimente pe creierul lui Mary pe care le-a făcut pe parcursul unei săptămâni, testând cu ace prin care circula electricitate diverse regiuni ale creierului femeii. Senzațiile acesteia au variat de la cele de gâdilat și furnicături, până la crize, convulsii și plâns.

Niciunul dintre teste nu avea un scop terapeutic, dar, în schimb, ei credeau că vor găsi mai multe răspunsuri la întrebările ce-l măcinau pe Bartholow despre creierul uman. În mod special, el voia să afle în ce fel stimularea electrică a unor zone ale creierului ar putea dezvălui felul în care creierul este „conectat” și cum funcționează.

Ce s-a întâmplat cu persoana supusă experimentelor medicului

Ideea conform căreia creierul uman ar putea conține diferiți centri nervoși ce controlează funcții variate – ceea ce azi numim „localizarea funcțiilor” – era relativ nouă pe atunci, iar mulți contemporani de-ai lui Bartholow începuseră să creeze „harta” acestor centri, dar făcând experimente doar pe animale.

Însă nimeni nu testase aceste ipoteze pe un creier uman, astfel că Bartholow s-a găsit în poziția unică de a fi primul care face acest lucru. Dar povestea nu s-a încheiat cu bine.

Curând după ce au început testele, starea de sănătate a lui Mary s-a deteriorat, ea devenind o ființă palidă și depresivă. Buzele i se coloraseră în albăstrui și avea în permanență grețuri.

Abia se putea deplasa și a suferit de paralizii temporare pe partea dreaptă a corpului. Astfel, Bartholow a fost nevoit să stopeze experimentele după 6 zile. La scurtă vreme, Mary a murit.

Bartholow și-a prezentat concluziile testelor pe Mary câteva luni mai târziu, lăsându-i pe alții să tragă concluziile. Ceea ce a șocat opinia publică și comunitatea medicală a fost totala lipsă de empatie și de remușcări față de soarta lui Mary. Doctorul a fost criticat dur pentru acest lucru, astfel încât a fost nevoit să publice un articol de scuze în British Medical Journal.

În ciuda criticilor pe care le-a primit, reputația și cariera lui Bartholow au rămas neclintite. Ulterior, el a primit o poziție prestigioasă la Colegiul Medical Jefferson din Philadelphia, unde a lucrat până la retragerea sa, în 1893. A decedat în 1904, la vârsta de 72 de ani, având în ultimii ani de viață o sănătate șubredă și chiar tulburări psihice.

Deși faptele lui Bartholow au devenit sinonimul lipsei eticii profesionale, mulți oameni de știință consideră că păcatele sale sunt de iertat, datorită activității sale de pionierat în domeniul electrofiziologiei și studierii creierului uman. A avut un comportament crud, dar, cred unii, această cruzime a fost rodul curiozității sale științifice nemăsurate.