O fată moartă din Paris a ajuns fata cu cele mai sărutate buze din toată istoria: cum s-a întâmplat asta

Nimeni nu știa numele ei. Nu știm nimic despre vârsta sau despre trecutul ei sau despre cum viața a adus-o la Paris și a lăsat-o înecată în râul Sena.

Dar când trupul ei neînsuflețit a fost scos din acele ape tulburi, la sfârșitul secolului al XIX-lea, fata cunoscută pentru totdeauna ca L’Inconnue de la Seine (Femeia necunoscută din Sena) a început o nouă poveste uimitoare.

Acest al doilea capitol ciudat, o postscripție suprarealistă pe care nimeni nu ar fi putut-o prezice vreodată, a ajutat la salvarea a milioane de vieți, chiar și după ce a ei a fost întreruptă atât de tragic.

Istoria exactă a ceea ce s-a întâmplat cu L’Inconnue, atât înainte, cât și după înecul ei fatidic, este o chestiune de dezbatere – una învăluită într-o legendă pariziană. Dar ceea ce urmează este versiunea cea mai des spusă a unei povești care are acum probabil 150 de ani.

Meciul România – Kosovo a fost abandonat cu doar câteva minute înainte de finalul partidei. Ce mesaj au transmis oficialii de la UEFA

Doar cei cu IQ peste medie pot depista cine este soția bărbatului din imagine. Ai la dispoziție doar 7 secunde

L’Inconnue, despre care se estimează că avea aproximativ 16 ani când a murit, este posibil să fi fost o sinucidere. Nimeni nu știe sigur, dar nu erau urme pe corpul ei și mulți au ajuns la concluzia că și-a luat viața.

Fata moartă din Sena a salvat multe vieți

După ce a fost scoasă din Sena, a fost transportată la morga din Paris și expusă în public, alături de cadavrele altor morți necunoscuți, în scopul identificării. Această paradă îngrozitoare a cadavrelor fără nume a fost o diversiune populară în vremea ei.

Cu toate acestea, în ciuda aglomerației, nimeni nu a recunoscut-o pe L’Inconnue, sau cel puțin nimeni nu a zis. Dar, deși s-ar putea să nu fi fost niciodată identificată de mulțimile care i-au văzut cadavrul, asta nu înseamnă că a trecut neobservată.

Chiar și moartă, aspectul ei senin a întors capetele. Unul dintre acele capete aparținea unui însoțitor de la morgă, care – așa spune povestea – a fost atât de impresionat de ea, încât a ordonat să i se facă o statuie cu chipul ei post-mortem.

În scurt timp, chipul frumoasei L’Inconnue a fost reprodus și vândut în  magazinele de suveniruri din Paris, apoi Germania și restul Europei. Masca fascinantă a acestei fete moarte necunoscute – descrisă de filozoful și autorul Albert Camus drept „Mona Lisa înecată” – a devenit o icoană culturală râvnită.

Cu timpul, zâmbetul înghețat al lui L’Inconnue s-a odihnit pe șemineuri și a atârnat în saloane de pe tot continentul. A fost poziționată în atelierele artiștilor, privită ca un model mut și nemișcat. Însă nu doar pictorii au fost captivați. Poeții și romancierii au devenit și ei încântați.

Un critic a descris-o drept „idealul erotic al perioadei”, șablonul estetic pentru „o întreagă generație de fete germane care și-au modelat aspectul după ea”.

La jumătate de secol după aprinderea acestei explozii de faimă și fascinație, L’Inconnue s-a transformat din nou în altceva – cu ajutorul unui bărbat care s-a născut la zeci de ani după moartea ei. Numele lui era Asmund Laerdal și era un producător de jucării din Norvegia. Compania sa a început la începutul anilor 1940 tipărind cărți și calendare pentru copii, înainte de a trece la jucării mici din lemn.

După război, Laerdal a început să experimenteze cu un nou tip de material care tocmai intrase în producția de masă: plasticul. Folosind această substanță moale și maleabilă, el a fabricat una dintre cele mai faimoase jucării ale sale: păpușa „Anne”, care în Norvegia de după război a fost apreciată „jucăria anului… cu ochi adormiți și păr natural”.

Poate că dormea, dar Anne nu era L’Inconnue. Cel puțin nu încă. Într-o zi, fiul de doi ani al lui Laerdal, Tore, aproape s-a înecat. Dacă tatăl său nu s-ar fi grăbit să intervină – trăgându-l pe băiatul din apă și scoțându-i apa din căile respiratorii – lucrurile s-ar fi întâmplat cu totul altfel.

Așa că, atunci când un grup de anesteziști l-au abordat pe Laerdal și i-au spus că au nevoie de o păpușă pentru a demonstra o tehnică de resuscitare nou dezvoltată – o procedură cunoscută sub numele de CPR – au găsit un ascultător atent și receptiv.

Cu acești cercetători – inclusiv, medicul austriac Peter Safar, care a ajutat la lansarea metodei CPR – Laerdal s-a angajat într-un proiect care a făcut istorie: realizarea unui manechin în mărime naturală pe care oamenii să-l poată folosi pentru a practica tehnici de salvare a vieții.

În afară de chestiunile tehnice, ce fel de față i-ar da acestei păpuși uriașe? Laerdal își aminti atunci un zâmbet ciudat și enigmatic. O mască senină pe care o văzuse atârnată pe perete, în casa socrilor săi. A fost, desigur, L’Inconnue.

Laerdal a păstrat numele păpușii sale Anne, dar i-a dat noului manechin chipul lui L’Inconnue, împreună cu un corp de dimensiuni mari – inclusiv un piept pliabil pentru practicarea compresiilor și buzele deschise, pentru a simula resuscitarea gură la gură.