Legătura nebănuită dintre dungile de pe zebră și amprentele umane: concluzia cercetătorilor
Nimeni de pe Pământ nu are amprente ca ale tale, iar asta este o certitudine. Chiar dacă se întâmplă să ai un geamăn identic, aranjamentul învolburat al liniilor de pe degetele îți va aparține în exclusivitate.
O echipă internațională de cercetători s-a concentrat asupra procesului care dă naștere literalmente la ondularea semnăturii de pe pieile noastre.
Minusculele brazde ale pielii, care se găsesc pe vârfurile degetelor umane, încep să se formeze în jurul săptămânii 13 din viața unui făt și așa rămân pentru întreaga viață.
Gemenii monozigoți se formează din același ovul și spermatozoizi și, totuși, până la naștere, fiecare va avea propriul set de amprente, în ciuda asemănărilor de 100 la sută.
Șansele ca amprentele lor să se potrivească la naștere sunt de aproximativ 1 la 64 de miliarde.
O parte din motivul pentru care gemenii au amprente diferite ar putea avea ceva de-a face cu genomul, însă există și o grămadă de alți factori subtili în joc, cum ar fi căile moleculare care împărtășesc informații și instrucțiuni între gene.
Ce a descoperit studiul
Studiul actual, care a fost întreprins de cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh, a identificat trei lanțuri diferite de semnalizare.
Șoarecii nu au amprente la fel ca noi, dar au creste transversale ale pielii pe degete care se dezvoltă similar, deși cu o complexitate mai mică.
La fel ca dungile unei zebre, oamenii de știință cred că această complexitate face parte din ceea ce duce la o astfel de „structură fină, bogat detaliată” în fiecare dintre amprentele noastre.
La oameni, aceste creste tind să se formeze la susul, josul și centrul degetelor noastre, înainte de a se extinde în exterior.
În mod logic, dacă se formează mai multe creste într-o perioadă de timp restrânsă, atunci acestea ar trebui să fie mai apropiate.
„Confluența undelor de modelare inițiate la aceste site-uri variabile determină tipul de model de amprentă care, împreună cu haotismul inerent al sistemelor Turing, oferă o unicitate individuală fiecărei amprente”, constată autorii.