Lâna „vegană”, făcută din alune: povestea uitată a inventatorului care ar fi putut revoluționa industria

Îmbrăcămintea confecționată din lână există cam de când oamenii poartă haine, iar oile au fost domesticite.

Strămoșii noștri îndepărtați foloseau oile pentru trei lucruri: hrană, îmbrăcăminte și adăpost, întrucât lâna izolează bine și păstrează căldura.

Marea Britanie este încă unul dintre cei mai mari producători de lână din lume și deține peste 60 de rase diferite de oi.

Dar, odată cu apariția veganismului, mulți oameni au început să se întrebe acum dacă este etic să folosim lână la îmbrăcăminte și țesături.

Cozonac cu 10 gălbenușuri. Nu se frământă mult și tot iese pufos, nu poți să dai greș cu această rețetă

Horoscop zilnic 22 decembrie 2024. Zodia care își schimbă complet destinul

Acesta este motivul pentru care organizația Peta a lansat o provocare de de 1 milion de dolari pentru a găsi primul individ, grup sau companie care poate crea un material din lână vegană.

Ideea lânii vegane a fost abordată încă din anii 1940

În anii 1940, fizicianul William Astbury inventa lână vegană și așa apărea prima jachetă din acest compus.

Jacheta lui Astbury nu a fost țesuta din lână sau din alte materiale textile convenționale, ci din Ardil, o fibră făcută din nuci și proteine din arahide.

Oamenii de știință James Watson și Francis Crick sunt faimoși pentru că au elaborat pentru prima dată structura ADN-ului, cu toate astea, succesul lor a venit la 15 ani după ce Astbury și Bell au arătat pentru prima dată că razele X pot dezvălui de fapt structura ADN-ului.

În 1928, Astbury a mers la Leeds și a folosit razele X pentru a dezvălui forma moleculară a proteinelor din fibrele de lână.

A descoperit că aceasta ar putea fi compactă sau alungită. Această schimbare în arhitectura moleculară a explicat elasticitatea lânii, o proprietate care a făcut-o atractivă pentru industria textilă.

La mijlocul anilor 1930, Astbury, împreună cu colaboratorii săi Albert Chibnall și Kenneth Bailey, au depus brevete pentru un proces care folosea solvenți precum ureea, pentru a dezlega forma 3D precisă a proteinelor găsite în arahide.

Compania Imperial Chemical Industries a cumpărat aceste brevete și a construit o fabrică în Scoția pentru a produce o nouă fibră textilă din alune, pe care au numit-o Ardil, și i-a dăruit lui Astbury un pardesiu făcut din ea.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deficitul de lână a încurajat investițiile în Ardil, fiind lansate campanii pentru a convinge publicul britanic de beneficiile sale.

Această tendință de a dezvolta noi fibre textilear fi putut, de asemenea, să fi inspirat o poveste din filmul de comedie britanic, din 1951, The Man in the White Suit.

Din păcate, ideea pare să fi fost uitată în ani.