Istoria fascinantă a etichetării sticlelor. De ce aveau inscripții în relief, dar și culori și forme diferite

Chiar dacă trăim într-o lume a plasticului, recipientele vechi făcute din sticlă, cu formă neobișnuită sau cu textura complexă, pot fi un obiect de colecție sau un decor interesant. În schimb, istoria etichetării sticlelor ne dezvăluie că, pentru cei din alte timpuri, aceste recipiente plăcute din punct de vedere estetic au fost făcute dintr-un motiv foarte serios: cel de salvare a vieții celor care le foloseau.

De ce puteai să mori dacă nu știai să citești

În istoria etichetării sticlelor, epoca Victoriană, cea denumită după Regina Victoria a Marii Britanii, ce se suprapune peste marea parte a secolului 19, a avut un loc aparte. Nu era chiar simplu să rămâi în viață în acele vremuri, unele practici comune pe atunci ascunzând pericole mortale.

Lipsa iluminatului electric făcea ca vizibilitatea pe timpul serilor și nopților să fier mult redusă și chiar după apariția acestuia, cel de la domiciliu nu a devenit un lucru obișnuit în SUA și Marea Britanie până în anii 1920, 1930.

Acest lucru a reprezentat, cu siguranță, o problemă pentru cei care bâjbâiau în dulapul cu medicamente la lumina lumânărilor după ceva cu care să-și calmeze, de exemplu, o durere de cap apărută la ceas de noapte, mai ales dacă o sticlă era ușor de confundat cu alta, ce conținea o substanță mortală.

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

Citește și: Cea mai veche sticlă de vin din lume: istoria sa, unde se află

Deoarece Revoluția Industrială a permis producerea ieftină a multor substanțe chimice, dintre care unele erau utile în casă, dar nu și pentru consumul uman, multe cazuri de otrăviri accidentale au fost raportate în anii 1800.

Care este istoria fascinantă a etichetării sticlelor

Aceste accidente casnice au fost adesea atribuite analfabetismului, dar și problemei etichetării sticlelor în mod inadecvat, precum și recipientelor mult prea asemănătoare. Era o aventură să distingi între o sticlă cu otravă și una, aproape identică, ce conținea medicamentul de care aveai nevoie.

Prin urmare, companiile producătoare de sticle, chimiștii și medicii au început să-și creeze și să patenteze propriile modele de sticle pentru a ajuta oamenii să distingă mai ușor și din timp, care conține otravă și care nu.

În 1829, statul New York a cerut ca sticlele cu otravă să fie etichetate chiar cu cuvântul „otravă”. În 1853, reglementarea a fost actualizată de Asociația Farmaceutică Americană pentru a include fie o etichetă cu mențiunea „otravă”, fie una cu imaginea unui craniu și a unor oase încrucișate, exact ca pe steagurile piraților de altădată.

Citește și: Greșeala banală pe care o fac oamenii cu alimentele și băuturile. De ce trebuie depozitate în recipiente de sticlă

Apoi, în 1872, Asociația Medicală Americană a recomandat texturarea grosieră pe o parte a sticlei, astfel încât cel care o apuca în mână să-și dea seama și prin simțul tactil că era vorba de o sticlă cu un conținut periculos.

Potrivit cărții „History of Drug Containers and Their Labels” „(Istoria recipientelor cu otravă și a etichetelor lor”), cel mai vechi exemplu ilustrat al unei sticle cu otravă de sticlă cu formă distinctă ar putea fi „o fiolă cu o formă specială pentru păstrarea laudanumului”, folosită în Noul Dispensar din Edinburgh, Scoția, în 1805, care avea o formă oarecum asemănătoare unei jucării populare printre copii, la acea vreme.

Când au început să fie etichetate recipientele cu substanțe periculoase

Conform Federației Colecționarilor de Sticle Istorice, primele sticle cu otravă au fost brevetate în Marea Britanie, în 1859, de către firma Savory & Barker. În SUA, prima sticlă cu otravă a fost brevetată în 1871 și a fost realizată de Joseph Harrison într-o nuanță izbitoare de albastru cobalt, cu un model de forma unui diamant în relief.

Deci, cum puteai deosebi fără eroare o sticlele cu substanțe chimice de curățare sau de combatere a dăunătorilor de cele cu siropul tău pentru tuse? Primele erau de obicei colorate în albastru, verde și uneori chihlimbariu, dar asta te ajuta doar dacă le puteai vedea.

Prin urmare, sticlele au fost, de asemenea, proiectate să se simtă distinctive la atingere. O modalitate a inclus utilizarea texturilor ca avertisment tactil, un exemplu fiind așa-numitele „diamante ale lui Harrison”. Denivelările, canelurile, gropițele, nervurile și crestele au fost folosite, de asemenea, precum și ștanțarea cu cuvântul „otravă”.

Citește și: Cele mai scumpe sticle de whisky vândute vreodată. Prețul sare și de 1 milion de dolari

Forma întregii sticle, precum și textura acesteia au fost, de asemenea, un avertisment. Unele sticle erau hexagonale, dar altele aveau forme mai macabre – chiar și de sicrie sau de cranii.

Acum, când majoritatea oamenilor pot citi  și au acces la lumina dată de curentul electric, etichetarea sticlelor și recipientele în sine au devenit mult mai banale. Cu toate acestea, designul fascinant al vechilor sticle a rămas un adevărat răsfăț pentru colecționari.