Până acum un an, Castelul Cantacuzino era doar o altă clădire istorică pe care o vizitai (sau nu), dacă se întâmpla să te afli în vecinătatea stațiunii Bușteni.
În ciuda faptului că acest vestigiu interesant „duduie” de istorie și de informații extrem de valoroase oricărui om care vrea să-și îmbogățească cultura generală, printre puținii care, odinioară, îi călcau pragul sau curtea erau dornicii de câteva fotografii impresionante, cu castelul și Munții Bucegi, în al doilea plan.
Ce-i drept, peisajul este de-a dreptul superb acolo, iar asta observi de îndată ce pășești în curtea Castelului Cantacuzino.
De altfel, conform ghidului, există o explicație pentru care Cantacuzinoul, deși nu este neaparat cel mai frumos, mai ochios, mai mare și mai bogat castel din România, are parte de cea mai frumoasă priveliște – însă la acest subiect voi reveni cât de curând, în cadrul acestui articol.
De curând, clădirea a început să fie mult mai apreciată, însă nu neaparat din motive istorice, ci mai degrabă din unele legate de cinematografie. Aici s-a filmat, printre alte locuri de la noi din țară, primul sezon din serialul Netflix de succes, Wednesday, în regia lui Tim Burton.
Așa cum menționam anterior, aclamatul regizor Tim Burton și-a luat actorii și echipa de producție și a poposit pe plaiuri românești, alegând Castelul Cantacuzino drept una dintre locațiile sale de filmare.
În mod evident, au contat și zvonurile potrivit cărora la noi în țară este un pic mai ieftin decât în alte părți. Totuși, Burton s-a izbit de o mare piedică: de românii care au ales să profite și să ridice prețurile un pic deasupra Crucii Caraiman, astfel încât primul sezon este și ultimul în care Jenna Ortega sau Catherine Zeta-Jones vor mai călca pe la noi pentru filmări, echipa alegând Bulgaria pentru cel de-al doilea sezon.
Totuși, ce-a rămas în urma lui Burton este un castel complet schimbat. O poartă pe care scrie Nevermore Academy, zeci de poze „trase la imprimantă” cu personajele din Wednesday, în locurile unde au stat, efectiv, actorii pentru a filma anumite cadre, scena tirului lăsată intactă, în curtea interioară, niște manechine (oribile) îmbrăcate în Familia Addams, în interiorul clădirii, la intrare, dar și o serie panouri unde copiii își pot introduce fețele pentru poze.
Și, pentru că tot veni vorba despre copii, trebuie să menționez că am făcut o tradiție din a vizita Bușteniul în februarie, astfel că am putut face o mică comparație cu anul trecut când, prin curtea Castelului Cantacuzino, abia dacă vedeai zare de copil. Iar dacă vedeai, cu siguranță plângea și se „dădea cu fundul de pământ”, cerând să plece de acolo cât mai repede.
Ei, bine, anul acesta situația a fost total diferită, principalii vizitatori ai castelului fiind sub 18 ani, iar asta datorită fenomenului Wednesday, fără dar și poate.
Se spune că istoria este cea mai frumoasă poveste, însă numai dacă ai apetit pentru așa ceva, aș completa eu. Mai mult, ar mai fi de spus că trebuie să ai o anumită vârstă pentru a delimita lecțiile obligatorii de la școală, cele care îți pot crea repulsie, de istorisile cu tâlc, cele de demult.
În ciuda faptului că ideea de Wednesday se regăsea afară, nu înăuntru, nefiind filmată în interior nicio scenă din celebrul serial, anul acesta a fost primul în care am ales să vizitez încăperile acestei frumoase clădiri – și nu îmi pare deloc rău că am făcut asta.
La intrare, ne-a întâmpinat ghidul care s-a prezentat drept Gabriel, un domn cu o dicție absolut impecabilă, vizibil pasionat de ceea ce avea să ne povestească.
Acesta ne-a vorbit despre prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”, datorită averii impresionante pe care o avea, dar și despre concurența sa cu Regele Carol I.
Dacă Regele avea să construiască un castel mult mai frumos și mai bogat, prințul dispunea de cea mai frumoasă priveliște, înspre Crucea Caraiman, care nu putea fi înlocuită cu absolut nimic.
Cât despre încăperi, poate că ar fi necesar să știi că, imediat după venirea comuniștilor, mare parte din averile unice din Castelul Cantacuzino „au făcut picioare”, dispărând pentru vecie.
Ba mai mult, pereții au fost, pe alocuri, acoperiți în vopsea grosieră pe ulei, singurele fresce rămase fiind cele de pe pereți, în partea de sus (poți vedea în fotografia de mai jos), care au fost acoperite pe ascuns de cineva (care ar merita o medalie, dacă i s-ar ști identitatea) cu saci, ca mai apoi să se aplice un strat de ciment și vopsea pe deasupra.
Astfel, la restaurare, ele au fost regăsite și puse, din nou, în valoare.
Poate te întrebi cum am reușit să fac aceste fotografii și, mai ales, cât am dat pe taxa foto. Răspunsul este: zero lei, iar statutul de om al presei nu a intrat în discuție, fiind acolo strict din perspectiva unui turist obișnuit.
Încă de la intrare, domnul Gabriel ne-a anunțat că fotografierea nu doar că este permisă, ci și încurajată – iată ceva ce nu auzi chiar în fiecare zi în muzeele de la noi din țară, și nu numai.
A doua surpriză plăcută a fost vizionarea unei expoziții de grafică semnată de Salvador Dali și Francisco de Goya, în cadrul căreia, trebuie să recunosc, mi-am pus întrebarea autenticității, însă am fost rapid asigurată de ghidul nostru că, cel puțin o parte dintre lucrări, sunt cât se poate de originale.
Galeria de Artă a Castelului Cantacuzino din Buşteni găzduiește, astfel, doar până în la sfârșitul lunii februarie 2023, o expoziţie în care pot fi admirate peste 100 de lucrări de gravură şi litografii semnate de Francisco de Goya și Salvador Dali, aparţinând colecţiei private a avocatului George Şerban.
Sunt afişate 32 dintre „Capriciile” lui Francisco de Goya şi 14 litografii originale din seria „Capriciilor”, de data aceasta realizate de Dali.
Așadar, deși nu mai ai prea mult timp pentru a profita de ocazie, dacă nu ai ce face în acest weekend, poate că n-ar fi rău să împuști trei iepuri dintr-o singură lovitură: istorie, cinematografie și litografie.