Felul în care respiri afectează modul în care memorezi lucrurile, rezultatele fabuloase ale unui nou studiu

 Modelele noastre de respirație și impactul lor rezultant asupra creierului pot întări sau slăbi puterile noastre de formare a memoriei, arată cercetări noi – iar descoperirile ar putea ajuta potențial în tratamentul tulburărilor cerebrale și a problemelor de sănătate mentală.

Descoperirea care ar putea ajuta în problemele de sănătate mentală

Comportamentul de respirație natural și spontan al corpului este cunoscut sub numele de activitatea respiratorie medulară, după bulbul rahidian – centrul de control al respirației al creierului. Deosebit de important este un mic grup de neuroni în ceea ce este cunoscut sub numele de Complexul Pre-Bötzinger (PreBötC), care se află în interiorul bulbului rahidian.

„Respirația este o acțiune fundamentală în susținerea vieții la mamifere”, spune neurologul Nozomu Nakamura, de la Universitatea Medicală Hyogo din Japonia.

„Cu toate că detaliile funcției respiratorii asupra stărilor creierului rămân neclare, studiile recente sugerează că respirația poate juca un rol important în timpul stărilor cerebrale online.”

În acest nou studiu, oamenii de știință au intervenit asupra PreBötC la șoarecii modificați genetic. Au descoperit că atunci când au oprit temporar respirația șoarecilor, animalele au avut mai puțină capacitate de a forma memorii importante în timpul testelor de recunoaștere a obiectelor și de condiționare a fricii.

Mai mult decât atât, pauzele în respirație păreau să afecteze activitatea hipocampului creierului (cheie pentru stocarea memoriei pe termen lung și pe termen scurt) în timpul reamintirii memoriei. În teste ulterioare, forțarea modelelor neregulate de respirație a îmbunătățit memoria șoarecilor, în timp ce încetinirea respirației a înrăutățit memoria șoarecilor.

Noul studiu care arată impactul pe care îl are respirația asupra memoriei

Cercetările anterioare din partea aceleiași echipe au demonstrat deja că trecerea de la expir la inspir la începutul sau în mijlocul unei sarcini de memorie – cunoscută tehnic ca tranziția expiratorie-inspiratorie (EI) sau debutul inspirator – a făcut ca oamenii să fie mai lenti și mai puțin preciși în momentul reamintirii informațiilor, notează sciencealert.

A urmat un studiu care a folosit imagini ale creierului pentru a lega performanța mai slabă a memoriei de dezactivarea joncțiunii temporoparietale sau TPJ. TPJ gestionează multe sarcini diferite, procesând informații din interiorul și din afara corpului și găsind răspunsuri adecvate.

Cercetătorii sugerează că anumite modele de respirație – inclusiv tranziția EI – resetează procesarea pe care o face TPJ, și că TPJ ar putea fi implicat în fluctuațiile de performanță a memoriei observate la șoareci. Aceste efecte trebuie încă replicate la oameni, ceea ce este o cale de urmat în ceea ce privește studiile viitoare.

Suntem deja conștienți de diverse legături între respirație și creier – modul în care exercițiile de respirație ne pot ajuta să ne calmăm, de exemplu – iar echipa din spatele noii lucrări sugerează că ajustarea intenționată a modelelor noastre de respirație ar putea ajuta în alte moduri terapeutice.

„Determinarea rolurilor detaliate ale respirației și mecanismelor moleculare din creier este un subiect pentru cercetări viitoare pentru a înțelege efectele toleranței la stres”, spune Nakamura.

„Modalitatea de manipulare a respirației și aplicarea exercițiilor de respirație vor fi cruciale pentru tratamentul și terapia depresiei și tulburărilor neuropsihiatrice.”