Fabricile României din comunism de care acum s-a afes praful

Astăzi avem un subiect care va trezi nostalgia în mulți dintre voi. Este vorba despre fabricile din comunism ale României de care azi s-a ales praful, după ani de muncă grea la ele pentru a fi date în folosință. Unele dintre ele au reușit să supraviețuiască după ce au fost listate la Bursă.

Printre ele se află și nume arhicunoscute care au fost printre ultimele vândute sau închise: Suveica, Policolor, Muntenia, Automatica, IMGB și multe altele. Hai să aflăm cum a rămas țara fără industrie!

Forța de muncă: comunism vs. prezent

În timpul comunismului, România a avut câteva fabrici mari despre care toată țara știa. Aici se produceau diverse lucruri: de la echipamente electrice și automatizări, la vopseluri, țevi petroliere, alimente, utilaje petroliere, săpun sau chiar textile.

Câștigător Vocea României: Aura Șova primește trofeul, iar Tudor Chirilă bifează al șaptelea succes

Ordinea în care se pun legumele în salata de boeuf. Acesta e secretul gustului perfect, vei observa diferența

În 1990, țara avea un total de 6,5 milioane de salariați, dintre care circa 3,5 milioane lucrau în industrie. Din păcate, este momentul în care începe declinul forței de muncă. La doar 7 ani distanță, mai aveam 5,35 milioane de salariați și aproape 2,5 milioane în industrie.

Cifrele scad vertiginos în decembrie 2003, când în țară se mai aflau 4,33 milioane de salariați și doar 1,73 de milioane în industrie. La finele lui 2022, țara ar avea un total de 5.698.691 de salariați, dintre care 28,1% din ei lucrează acum în multinaționale controlate din străinătate.

Din 24 de sectoare industriale pe care le mai are România, doar două mai aveau în 2022 peste 100.000 de angajaţi. Este vorba de fabricarea autovehiculelor și industria alimentară. Restul industriilor – de fabricare a mobilei, a hârtiei, a altor mijloace de transport, îmbrăcăminte sau produse din tutun – sunt în scădere gravă.

Fabricile României din comunism

Cele mai mari platforme industriale din țară au fost:

• Automatica sau vechea fabrică Ford din Floreasca, înființată în 1932 pentru fabricarea de echipamente electrice și automatizări, a fost naționalizată în 1948 și preluată de grupul CEMS în 2018. După cum spun pe site-ul lor, echipa „a dezvoltat și implementat proiecte de o complexitate tehnologică deosebită”, de mai bine de 60 de ani.
• Aversa, singura producătoare de pompe centrifugale și nucleare din România, a luat naștere în 1882, când un neamț a creat un atelier de forjă pe un teren situat din „Gura Oborului. După o insolvență de 7 ani, a fost privatizată în 2013 și au început exportul. În 2022 a fost aprobată demolarea ei pentru ca pe acest teren să fie ridicate zgârie nori şi clădiri de birouri de către un investitor străin.
• Electromagnetica a luat naștere în 1930 sub numele „Standard Electrica Romana”, când apar primele aparate telefonice si centrale telefonice din România. Din 1948 începe să producă contoare electrice si aparate de masura electromagnetice, iar din 1959 echipamente de automatizari C.F.R., redresoare, relee. În 1962 se redenumește ca Electromagnetica și în 1990 devine societate pe acțiuni, axându-se pe „fabricarea subansamblelor auto, echipamente destinate furnizării și distribuției energiei electrice, inclusiv noua generație de contoare electrice”.
• Electrotehnica este cea mai veche societate comercială care produce bobine, transformatoare, redresoare, invertoare și multe altele. A luat naștere în 1915 și a trecut de la instalații electrice simple la echipamente electronice de putere, ”amplificatoare magnetice pentru sistemele de reglare automată, motoare, echipamente de sudare, la echipamente electronice de putere foarte performanțe”.
• Energoutilaj a luat naștere în 1949 și activitatea principală a fost de „prestator de servicii cu utilaje de șantier pentru proiecte de construcții civile și industriale”. În 2004 devine cu capital privat, iar din 2014 se redenumește în ELJ Automotive SA.
• Energoreparații. Compania a fost fondată în 1953 și avea ca scop producția de piese de schimb, lucrări de întreținere și montaj pentru centralele energetice. În 2004 a fost lichidată și a apărut firma ENERGOREPARAȚII SERV SA.
• Frigocom București ia naștere în 1949 și are ca scop principal producția de vitrine frigorifice și dotări pentru magazine. În același an mai apar Tehnofrig Cluj, care fabrica compresoare frigorifice, și Frigotehnica, ce proiecta, executa și monta echipamente și instalații frigorifice. În prezent, fabrica Frigocom a fost dărâmată pentru ca 1.400 de locuințe să fie ridicate pe terenul respectiv.
• Helitube a fost cel mai mare producător român de țeavă sudată elicoidal. În 1999 se privatizează, fiind cumpărată de RPT Holding SRL care nu respectă clauzele și fabrica reajunge în posesia României. În 2002 e cumpărată de compania Metaltrade și intră în faliment în 2006, fiind lichidată și terenurile vândute un an mai târziu.
• IMGB, adică Întreprinderea de mașini grele București, a fost fondată în 1962 și producea mașini grele și turbine de aburi. În 1989, apar mai multe fabrici pe platformă: General Turbo, FECNE, Romenergo Mecanica, Pressofusioni, Upetrolam. În 1998 e luată de concernul norvegiano-britanic Kvaerner pentru suma de 1 dolar, apoi e vândută în 2006 grupului coreean Doosan Heavy Industries and Construction. Din perioada comunistă și până în cea prezentă, cantitatea produselor scade vertiginos.
• Policolor, înființată în 1965, este o companie producătoare de vopsele din România care a fost listată la bursă în 1997 și scoasă la sfârșitul anului 2008. Încă rezistă pe piață și oferă produse pentru casă, construcţii, industria auto sau uz industrial.

Printre alte fabrici care au cunoscut succesul în perioada comunistă, dar au întâlnit declinul după Revoluție sunt:

• Laromet, Rocar, Republica
• Semănătoarea, Suveica
• Titan, Timpuri Noi, Tricodava
• Ventilatorul, UMEB, Spicul, Pumac
• Muntenia, Flores, Apaca
• fabricile de pâine Plevnei, Titan și Spicul
• fabrica de lapte Miorița, Triconf, Granitul
• fabrica de săpun Stela, Uzinele Vulcan