Ion Jalea s-a născut la , în Casimcea, Tulcea și a decedat la , în București. A fost sculptor, sculptor monumentalist și pedagog român, dar și membru titular al Academiei Române.
În anii ’20-’30 ai secolului al XX-lea, contemporan cu Brâncuși, Ion Jalea s-a remarcat în artă. Poate ce nu știai despre celebrul sculptor român este că a luptat în Primul Război Mondial și și-a pierdut mâna stângă în luptă. Așadar, a fost nevoit să sculpteze toată viața doar cu mâna dreaptă.
După ce a absolvit în 1908 Școala de Arte și Meserii, a urmat studiile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. Își desăvârșește formația artistică la Paris, la Academia Julian, în atelierul lui Antoine Bourdelle. Obține Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat (1957) și – în același an – titlul de Artist al Poporului. Din 1956 a funcționat ca președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Sculptorul român Ion Jalea este autor a numeroase monumente, statui, busturi, reliefuri, compoziții alegorice. La baza viziunii lui stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității – în special a figurii umane – și tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens idealizant, autorul vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică.
Printre creațiile sale putem enumera compozițiile alegorice „Căderea îngerilor” și „Căderea lui Lucifer”, Monumentul eroilor ceferiști, statuia „Lupta lui Hercule cu Centaurul”, statuia lui Spiru Haret, statuia lui Dumitru Brezulescu, statuia lui George Enescu, statuia ecvestră a lui Mircea cel Bătrân, din Tulcea, statuia „Aruncătorul de ciocan”, statuia ecvestră a lui Decebal din Deva, bustul lui Mihai Eminescu, bustul lui Octavian Goga, bustul lui Leon Ghelerter, bustul lui Theodor Rogalski și multe alte opere de artă.
Un mare număr din aceste sculpturi se găsesc în Muzeul Memorial „Ion Jalea”, o secție a Muzeului de Artă din Constanța, care cuprinde Colecția „Ion Jalea”. Colecția a fost inaugurată în august 1968 și s-a constituit pe baza donației sculptorului Ion Jalea. Ea grupează 227 lucrări, din care 119 intrate în patrimoniu, în anul 1985.
Printre lucrările sale de referință putem menționa Mausoleul de la Mărășești, printre cele mai importante din Europa. Monumentul a fost realizat între anii 1923 – 1938, după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, care au fost câștigătorii concursului de proiecte și premiați cu 40.000 de lei aur. Monumentul a fost inaugurat în mod oficial la data de 18 septembrie 1938.
De asemenea, Ion Jalea a fost membru corespondent (31 mai 1946; 2 noiembrie 1948) şi membru titular (21 martie 1963) al Academiei Române. Mai mult, a fost preşedinte activ (1956) şi preşedinte de onoare (1968) al Uniunii Artiştilor Plastici, conform ”Dicţionarului artiştilor români contemporani” (Editura Meridiane, Bucureşti, 1976). În 1932 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1942 director în Ministerul Artelor.
Printre premiile cu care a fost distins, putem menționa titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii” și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”.
În plus, în anul 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 110 era înscris sculptorul Ion Jalea cu propunerea „comandor al Stelei”.
La nivel internațional, afost premiat la Expoziţia internaţională de la Barcelona (1932) şi a primit Marele Premiu al Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937), Premiul Naţional pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957). A fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului (1957).