Descoperirea uimitoare din Japonia:„Dragonul” dezgropat este ceva nemaivăzut și nemaiîntâlnit până acum

Cu mai bine de 72 de milioane de ani în urmă, mările de vest ale Oceanului Pacific erau pline de viață, găzduind unul dintre cei mai formidabili prădători oceanici din istorie. „Dragonul” dezgropat reprezintă descoperirea uimitoare din Japonia care poate schimba evoluția speciilor.

Această creatură colosală care respiră aer, de dimensiunea aproximativă a unui autobuz, a sfidat clasificarea ușoară. În ciuda naturii sale cu sânge cald, nu era un mamifer și, deși capul său semăna cu cel al unui crocodil, aparținea unui grup dispărut de șopârle marine. Supranumită „balaur albastru” Wakayama de oamenii de știință japonezi, această creatură se lăuda cu viziune binoculară, patru membre masive în formă de paletă, o coadă formidabilă și, potențial, o înotătoare dorsală – caracteristici care o deosebesc în tărâmul reptilelor marine antice.

Saga dragonului albastru Wakayama a început în 2006, când paleontologul Akihiro Misaki a descoperit un schelet aproape complet de-a lungul râului Aridagawa în Wakayama, Japonia. Următorii cinci ani au fost dedicați extragerii meticuloase a oaselor din piatra în care au fost îngropate. Rezultatul acestui proces laborios este clasificarea formală a acestei creaturi lungi de 6 metri ca o nouă specie de mosasaur, numită Megapterygius wakayamaensis.

Cinci ani au fost dedicați extragerii meticuloase a oaselor din piatra în care au fost îngropate

Cu toate acestea, înțelegerea comportamentelor de înot și vânătoare ale acestei șopârle marine misterioase s-a dovedit a fi o provocare formidabilă pentru oamenii de știință. Potrivit lui Takuya Konishi, un paleontolog de la Universitatea din Cincinnati, dragonul albastru Wakayama posedă o morfologie corporală fără un analog modern. Trăsăturile sale distinctive, cum ar fi patru aripi mari, folosite împreună cu o înotătoare coadă, îl deosebesc de alte creaturi marine, făcând dificil pentru oamenii de știință să facă paralele cu animalele contemporane precum peștii, pinguinii sau țestoasele marine.

Ce reprezintă codul oval de pe ambalajul alimentelor. Foarte puțini oameni știu la ce este bun

Călin Georgescu s-a filmat precum Vladimir Putin. A făcut baie într-un lac rece de munte, la o temperatură de -6 grade

Mosasaurii, grupul căruia îi aparține dragonul albastru Wakayama, au fost printre prădătorii de vârf ai vremii lor, atingând lungimi de până la 17 metri. Timp de aproximativ 20 de milioane de ani, aceste reptile marine au dominat oceanele, arătând fălci și dinți puternici capabili să ia diverse animale, inclusiv crustacee, țestoase și chiar membri ai lor. Dragonul albastru Wakayama, cu toate acestea, provoacă înțelegerea existentă a mosasaurilor datorită caracteristicilor sale anatomice unice.

Descoperirea din Japonia care aruncă o nouă lumină asupra mosasaurilor

Una dintre trăsăturile distinctive pe care oamenii de știință le-au putut observa sunt înotătoarele neobișnuit de lungi în formă de paletă, în special cele din spate, ale dragonului albastru Wakayama. Spre deosebire de fosilele de mosasaur găsite în alte părți ale lumii, cum ar fi Noua Zeelandă, California și Maroc, specimenul Wakayama prezintă diferențe notabile în lungimea înotătoarelor. În plus, țepii de pe vertebrele sale seamănă cu cei ai delfinilor sau marsuinelor, sugerând o posibilă înotătoare dorsală, o caracteristică neobservată la alți mosasauri.

Cercetătorii propun că dragonul albastru Wakayama ar putea să-și fi folosit aripioarele din față pentru manevră, asemănător cu modul în care cetaceele precum delfinii își folosesc aripioarele mai lungi pentru a conduce, mai degrabă decât pur și simplu pentru croazieră. Înotătoarele unice ale spatelui, absente la cetaceele moderne, ar fi putut ajuta șopârla marine să se scufunde sau să iasă la suprafață. Cu toate acestea, forța de propulsie principală a venit probabil din coada sa.

Mosasaurii, inclusiv dragonul albastru Wakayama, s-ar fi putut baza mai mult pe cozile lor pentru propulsie

Comparațiile cu alte reptile marine antice, cum ar fi plesiozaurii care au coexistat cu mosasaurii, evidențiază tehnicile distincte de înot folosite de aceste creaturi. În timp ce plesiozaurii și-au folosit în primul rând aripile pentru împingere, mosasaurii, inclusiv dragonul albastru Wakayama, s-ar fi putut baza mai mult pe cozile lor. Revelația provoacă noțiunile existente despre suprafețele hidrodinamice folosite de aceste creaturi pentru direcție și propulsie.

În cuvintele lui Takuya Konishi, „Deschide o cutie întreagă de idei care ne provoacă înțelegerea modului în care înoată mosasaurii”. Dragonul albastru Wakayama, cu trăsăturile sale enigmatice, invită oamenii de știință să-și reevalueze înțelegerea despre reptilele marine antice și subliniază importanța cercetărilor continue pentru a dezvălui misterele oceanelor preistorice ale Pământului, arată Science Alert.