Descoperirea incredibilă din București: ce au găsit muncitorii, așa înțelegi mai bine istoria Capitalei

S-a făcut o descoperire istorică incredibilă în București. Și anume, s-au descoperit conductele de apă din epoca fanariotă, chiar în inima Capitalei.

S-a descoperit rețeaua de aducțiune a apei din Bucureștiul Fanariot, într-o serie dintre cele mai recente descoperiri arheologice de la noi din țară.

Alimentarea Bucureștiului cu apă potabilă a fost una dintre principalele preocupări edilitare ale domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Încă din primii ani de domnie a poruncit construirea unei rețele de rezervoare, conducte și cișmele care să alimenteze mănăstirile și curțile boierești cu apă de la izvoarele din nordul orașului.

Conductele de apă din epoca fanariotă, descoperite lângă parcul Kiseleff

Conducta principală pornea de la Visteria Apelor de lângă Biserica „Izvorul Tămăduirii” Mavrogheni (aflată, la acea vreme, la marginea orașului) și străbătea Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), terminându-se la curtea domnească de pe Dealul Spirei.

Ce face Alexandra Căpitănescu la un an de când a câștigat Vocea României. Tudor Chirilă dezvăluie fața neștiută a succesului: „După concurs se instalează depresia”

Bilanț tragic după atacul de la Târgul de Crăciun din Germania: 4 morți și peste 200 de răniți

Astfel, conform paginii oficiale de Facebook a Muzeului Curtea Veche, un segment dintr-o astfel de conductă a fost descoperit în anul 2022, când o echipă din partea Muzeului Municipiului București a întreprins cercetări arheologice preventive în curtea Bisericii Mavrogheni, lângă parcul Kiseleff.

Conductele de apă din epoca fanariotă, descoperit în București Sursa: Facebook Muzeul Curtea Veche

“Conducta era realizată din olane ceramice îmbinate cu ajutorul unui mortar pe bază de var amestecat cu fibre vegetale. Olanele au fost acoperite cu cărămizi și nisip, probabil pentru a le proteja de intervenții ulterioare. Judecând după localizarea și direcția de curgere a conductei, precum și după modul de realizare, am atribuit acest segment rețelei construite în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni”, se menționează în postarea de pe Facebook.

Așadar, această descoperire ajută la conturarea unei imagini mai clare asupra vechiului București, aducând noi date despre evoluția orașului și a infrastructurii urbane. De asemenea, confirmă existența unor segmente din rețeaua de apă ce au rămas intacte, fiind situate în zone puțin afectate de lucrări urbanistice, precum Parcul Kiseleff și curțile bisericilor.

Conductele de apă din epoca fanariotă, descoperit în București Sursa: Facebook Muzeul Curtea Veche

Precum menționam mai sus, au existat și alte descoperiri arheologice recente în București.

O altă descoperire arheologică importantă a fost făcută în București. Astfel, au fost descoperite porțiuni importante ale străzilor de lemn din vechiul București.

În cadrul cercetărilor arheologice din Centrul Istoric al Bucureștiului, au fost descoperite aceste porțiuni importante, unele segmente fiind identificate pe multe dintre străzile pe care s-au făcut cercetări. În anumite zone de pe străzile Lipscani, Smârdan și Gabroveni au fost dezvelite porțiuni mai solide ale „podurilor” de lemn, care au permis obținerea unor informații legate de sistemul de amenajare a străzilor în perioada secolelor XVI-XVIII, spun specialiștii.

„În dreptul Hanului Greci de pe Lipscani, strada de lemn a fost dezvelită pe toată lungimea hanului. Din punct de vedre constructiv s-a observat că aceasta era amenajată într-un strat de pământ negru lutos (datorat apelor pluviale şi menajere scurse), peste care erau puse bârne lungi, așezate conform axului străzii. Peste acestea erau fixate scânduri puse perpendicular pe axul străzii. În unele porțiuni au fost observate chiar mai multe nivele de refacere a structurii străzii”, se arată pe pagina oficială de Facebook a Muzeului Curtea Veche. 

Dr. Elena Gavrilă, arheolog la Biroul Istorie Veche și Medievală, secția Istorie, MMB spune că pe strada Gabroveni au fost identificate alte porțiuni aparținând „podului de lemn” din scânduri susținute de bârne, dispuse paralel cu axul străzii.

Conform acesteia, scândurile erau fixate prin cuie din lemn, cu diametrul de circa trei centimetri. Pe marginea podirii, în unele locuri, au fost observați pari. Suprapunerea pe mai multe nivele de podire a străzii, separate de straturi de pământ negru lutos, reprezintă nivele de refacere a „carosabilului” şi dovedesc o îndelungată folosire a acestei străzi.