De ce păianjenii nu se încurcă în propria pânză de mătase. Care este secretul din spatele acestei capacități
Mătasea de păianjen este incredibil de puternică, iar pânzele lor pot fi foarte lipicioase, prinzând prada într-o clipă. Pare un teren periculos pe care să-ți petreci viața, dar păianjenii au evoluat pentru a se deplasa de-a lungul capcanelor lor de mătase în care prind atât de multe alte specii.
Cum este creată pânza de mătase a arahnidelor
Când ne gândim la păianjenii care rămân blocați în pânzele lor, vorbim mai ales despre păianjenii-țesători care creează acea pânză clasică în formă de roată pe care o găsești atârnată între plante, copaci și chiar prin casă, dacă neglijezi să faci curat prea mult timp.
Acești păianjeni sunt din familia Araneidae și, atunci când își construiesc pânzele, folosesc o combinație de tipuri de mătase ce îndeplinesc diferite funcții.
Citește și: Fibra naturală mai rezistentă decât vestele antiglonț. Ce animal o produce, ce proprietăți uimitoare posedă
Mătasea de păianjen este creată prin glande specială, iar în funcție de tipul de mătase, poate fi una provenită din cele șapte asemenea glande. Nici o specie de păianjen nu le are pe toate cele șapte, a explicat Muzeul de Istorie Naturală din Londra, dar multe specii dețin mai multe – de exemplu, păianjenii țesători, care au cinci.
De ce păianjenii nu se prind în propria creație
Mătasea părăsește glanda cu ajutorul organelor filiere care au structuri asemănătoare duzelor numite spigoturi. Mătasea lichidă iese din corpul păianjenului fie din cauza gravitației, fie fiind trasă de un picior din spate și apoi se solidifică, iar rezultatul final poate fi puternic, dur sau poate acționa ca un amortizor (ca și în cazul stratului interior al cutii de ouă).
Unele tipuri de mătase acționează ca cimentul, asigurând țesătura, iar altele acționează ca o acoperire lipicioasă. Firul de deplasare este o varietate deosebit de utilă de mătase pe care mulți păianjeni îl folosesc ca pe un colac de salvare în timp ce încearcă să scape de prădători, dar el poate fi utilizat și pentru a începe fundația de bază a unei pânze.
Citește și: „Nu ești tu când ți-e foame”: ce se întâmplă cu păianjenii care „sar peste mese”
Pânza asemănătoare unei roți este întărită cu o spirală auxiliară care ajută la susținerea păianjenului pe măsură ce se construiește, dar aceasta este tăiată și înlocuită cu o spirală de prindere acoperită cu pete de substanță asemănătoare lipiciului.
Secretul din spatele adaptării lor
Aici se pare că păianjenul ar risca să fie prins în propria lor pânză, dar nu toată mătasea va fi lipicioasă. În plus, ghearele specializate de pe picioarele păianjenului, combinate cu o amplasare aleasă special, ajută la menținerea lor departe de părțile lipicioase.
Picioarele păianjenilor sunt, de asemenea, acoperite cu o combinație antiaderență de fire de păr ramificate și un strat chimic antiaderent, ce îi ține departe de probleme, a explicat Smithsonian Insider.
Unii păianjeni sunt atât de buni să se țină departe de părțile periculoase ale pânzelor încât își câștigă existența din ea, ca în cazul păianjenului „cu stropi de rouă”. Acesta parazitează rețelele păianjenilor-țesători.
Citește și: Ai păianjeni în casă în fiecare toamnă? Ingredientul din bucătărie care te scapă de ei toată iarna
Deși pare că relația unidirecțională s-ar putea sfârși prost pentru primii, dar, de fapt, păianjenul-țesător este în pericol, în ciuda dimensiunii sale mult mai mari, pentru că „invadarea” teritoriului său de către păianjenul „stropi de rouă” îl poatre lăsa temporar fără apărare.