De ce gustul de coriandru stârnește controverse. Oamenii îl simt diferit, legătura ciudată cu genetica
Planta de coriandru este folosită drept condiment în bucătăria multor țări, sub formă de frunze ori semințe. Deși este supranumit și „pătrunjel chinezesc”, coriandrul își are originea, de fapt, în zona mediteraneană. Deși gustul său este adorat de unii oameni, alții nu-l suportă, asociindu-l cu cel de săpun. Explicația acestei diferențe majore de receptare stă chiar în genele noastre.
De ce gustul de coriandru stârnește controverse
Coriandrul proaspăt este partea frunzoasă a plantei Coriandrum sativum, ce este comestibilă în întregime. La fel ca frunzele și semințele uscate ale acesteia sunt folosite de oameni de mii de ani.
Este una dintre cele mai vechi plante aromatice din lume. Încă din antichitate, semințele de coriandru erau apreciate de către romani.
De asemenea, condimentul apare în numeroase feluri de mâncare din colecția de rețete antice scrisă de gastronomul roman Apicius. Romanii și grecii foloseau coriandrul ca remediu pentru icter sau pentru a calma durerile de stomac, după cum se arată în scrierile lui Hipocrate.
În Evul Mediu, semințele de coriandru erau folosite atât drept condiment în bucătărie, cât și pentru aromatizarea berii. Coriandrul era considerat și un bun afrodisiac. Pe de altă parte, acesta mai era folosit în loc de tămâie pentru a afuma încăperile cu scopul de a se proteja de ciumă și holeră.
Este un condiment popular, datorită gustului său pregnant. Frunzele de coriandru au o aromă citrică, proaspătă, cu o ușoară notă de mosc, ce nu este iubită de toată lumea.
Oamenii îl simt diferit, legătura ciudată cu genetica
Este și motivul pentru care nu este prea folosit în mâncărurile din America și Europa de Nord. De altfel, pentru un procent ce variază între 4-14% din populația SUA gustul frunzelor de coriandru seamănă cu cel de săpun.
Conform unui studiu din 2012, aversiunea față de gustul acestei plante nu este uniform distribuită pe glob. Regiunile care o folosesc cel mai mult sunt sudul Asiei, America Latină și Orientul Mijlociu, unde se găsesc și cele mai puține persoane cărora nu le place gustul – între 4-7% din populație – spre deosebire cu zonele unde acest procent poate depăși 20%.
Controversa asupra gustului a ajuns atât de extinsă încât cercetătorii au decis să analizeze situația neobișnuită. Pentru asta, ei au efectuat un studiu genomic pe 14.604 persoane ce asociau gustul coriandrului cu cel de săpun și 11.851 de persoane pentru care același gust era un deliciu, scrie iflscience.com. Toți participanții la studiu aveau origini europene, chiar dacă nu trăiau toți pe Bătrânul Continent.
În rândul celor care urau gustul de coriandru, s-a descoperit o conexiune semnificativă între gustul resimțit de aceștia și ceea ce se numește polimorfisme unice de nucleotide. Este cel mai comun tip de variație genetică din rândul oamenilor și implică o singură schimbare a perechilor de baze adenine, timine, cytosine și guanine.
Imaginează-ți o rețetă universală de mâncare, dar în unele farfurii o singură frunză de coriandru este înlocuită cu piper. Schimbarea poate să pară minoră, dar efectul va fi unul notabil.
Aceste mici schimbări genetice influențează, de fapt, și felul în care arătăm, cât de des ne îmbolnăvim sau – ca în cazul coriandrului – preferința sau aversiunea față de anumite gusturi.
„Aceste rezultate confirmă faptul că există o componentă genetică în perceperea gustului coriandrului și sugerează că aversiunea față de acest gust își poate avea originea în variații genetice ale receptorilor olfactivi”, au concluzionat autorii studiului.
„Credem că responsabilă pentru acest lucru este gena OR6A2, a cărei variație ar putea induce gustul de săpun resimțit de o parte a populației”.