Deși suntem în 2023, iar parcursul istoric al țării noastre s-a modificat considerabil de-a lungul timpului, societatea conține, printre alți cetățeni ai săi, inclusiv o categorie ce se autodefinește cu numele de „daci liberi”.
Evident, ai auzit de ei, ba chiar s-ar putea să fi fost martorul unor glumițe virale pe rețelele de socializare, care au darul de a amuza, însă mai puțin pe cei în cauză.
Conform Wikipedia (pe care o poate accesa absolut oricine are o conexiune la internet), „dacii liberi este termenul dat de istoricii moderni dacilor din secolele II-IV, care nu au intrat în componența Imperiului Roman, în cadrul Provinciei romane Dacia. Aceștia se împart între: geții în Muntenia, carpii în Moldova, costobocii în Carpații Nordici și dacii mari în nord-vest (Satu Mare, Crișana, Zarand).
Cu toate acestea, ei s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Roman, poate sub forma regatelor clientelare. Aceștia au întreținut relații dinamice cu Imperiul Roman, cu Dacia romană și cu celelate populații „barbare”, vecine asimilând foarte multe elemente de cultură romană provincială”.
Acum, că ne-am lămurit și în legătură cu varianta oficială a dacilor liberi, să revenim la cei din zilele noastre.
Din nefericire, în rândul „dacilor liberi 2.0”, adesea cunoscuți și dub denumirea de „dacopați”, informațiile false reușesc să se propage cu o viteză 5G. Ei sunt oamenii care vor crede că dacii (de data aceasta cei istorici) sunt cei care au colonizat toată lumea antică, dar și că tot ei ar fi inventat creștinismul.
În momentul de față, istoria reală a României stă sub semnul întrebării, de vreme ce regimurile politice au mizat pe reeducare și, implicit, pe educarea celor mai mici și mai influențabili dintre cetățeni, prin reinterpretarea anumitor informații de factură istorică, cu scopul de a servi propriilor „valori”.
Din nefericire, îndoctrinarea „dacopatiană” nu a început acum ci, mai degrabă, în perioada comunistă, perioadă de tristă amintire în care dacii istorici au fost transformați în acel popor dârz care, în definitiv, „a fost cea mai importantă nație de pe Pământ”. În zilele noastre, acel Pământ are șanse reale de a fi plat, dar aceasta este altă discuție.
În zilele noastre, românii care cred despre sine că ar fi daci liberi resping absolut orice altă teorie care ar putea contrazice crezul absolut al comunității din care fac parte.
„Pe asemenea interpretare s-a bazat în perioada interbelică extrama dreaptă. Paradoxal, dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii 70-80, de comunismul naţionalist. În ambele variante, dacii pledau pentru o Românie închisă în ea însăşi, în valorile ei specifice. Insula latină devenea o insulă dacică.
Dacii au fost puşi la lucru de ideologia comunistă, în faza de intensificare a naţionalismului, în jurul anului 1980. Institutul de istorie a Partidului Comunist, specializat până atunci în cercetarea mişcărilor muncitoreşti şi revoluţionare, s-a reprofilat radical, începând să se ocupe (se înţelege cu câtă competenţă) de problema originilor. S-au reactualizat tezele lui Densuşianu, inclusiv faimosul argument al absenţei translatorilor pe Columna lui Traian.
Se anula astfel romanizarea, romanii nefiind decât cuceritorii temporari ai Daciei. În schimb, se amplifică nemăsurat valoarea civilizaţiei dace. Nici un specialist autentic nu a aderat la teza dacismului pur. Ea a fost îmbrăţişată de falşi cercetători-activişti ai partidului comunist, ca şi de diverşi intelectuali naţionalişti, lipsiţi de pregătire istorică. Unii români s-au lăsat tentaţi”, declara Lucian Boia, conform adevarul.ro.
Nici în zilele noastre, dacopatia nu duce lipsă de susținere politică. Începând de la Noua Dreaptă, continuând cu personaje controversate ca Diana Șoșoacă și, poate mai important, venind direct din sânul partidului AUR, George Simion, omul politic care ar putea să câștige bani buni din marketing, dacă nu ar visa să ajungă președintele României.
Din nefericire, toate acestea au fost posibile întrucât regimul comunist face victime chiar și în ziua de astăzi, acestuia alăturându-i-se un sistem de învățământ ce se află în moarte clinică de mai bine de 30 de ani.
Nu în ultimul rând, frustrările adunate de semenii noștri, în ani, se materializează acum sub această formă care, la drept vorbind, are șanse reale să se transforme din sursă a glumițelor online, într-un viitor de „aur” pentru unii, dar nu pentru toți.