Cum a ajuns o fetiţă orfană din România o celebritate pe scena Comediei Franceze. Aventurile amoroase ale Mariei Ventura cu marele Tony Bulandra

Maria Ventura s-an născut pe 13 iulie 1886 și a fost o actriță română de origine evreiască.

Actrița româncă a jucat în limbile franceză și română și e cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța, ca Marie Ventura.

S-a născut în 13 iulie 1886 sau, după alte surse, la 13 iulie 1888 ca Aristida Maria, fiică a actriței de origine evreiască Lea Fanșeta Vermont (Grünberg) dintr-o legătură romantică cu omul de teatru și scriitorul român Grigore Ventura, al cărui nume de familie l-a primit. Mărioara Ventura şi-a petrecut copilăria în teatru, la repetiţii şi în cabinele actorilor.

Maria Ventura, imagine din arhivă

Maria Ventura a fost logodită cu celebrul actor Tony Bulandra

Actrița a studiat la Conservatorul din Paris cu Eugène Silvain și Paul Mounet. A jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa. După 1919, a jucat la Comedia Franceză, a cărei societară a devenit ulterior.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Maria Ventura a interpretat rolurile eroinelor lui Racine, Molière, Cehov, Shaw, Pirandello, Lenormand, Mauriac etc. Între 1929 și 1936 a dat anual spectacole la București și în România, cu ansamblul teatrului „Maria Ventura” pe care îl conducea. A jucat în piese de Alexandru Kirițescu, Mircea Ștefănescu etc, dând un mare imbold dramaturgiei românești. Artistă de mare sensibilitate, cu un simț ascuțit al tragicului, dotată cu o voce impresionantă și folosind o gestică elegantă, Ventura s-a înscris în șirul marilor actori români de reputație europeană.

Pe vremea când studia la conservator, Mărioara Ventura l-a cunoscut pe Tony Bulandra. Cei doi au avut o relaţie amoroasă şi au fost logodnici câţiva ani. Au jucat împreună în reprezentaţii pe scena Teatrului cel Mare, fiind una dintre cele mai admirate perechi ale vremii. Relaţia nu a durat şi cei doi s-au despărţit.

Maria Ventura, imagine din arhivă

„Parcă o văd pe Marioara Ventura cum aleargă printr-o curte lungă din str. Labirint. Cădea pe brânci şi se ridica. Era un nodul de copil, de trei anişori poate, care în loc să plângă ca toţi copii care fac buf, dimpotrivă, se opintea să facă mai mult decât o ţineau picioarele-i fragede: bătea cu picioarele pământul până putea să alerge. (…) Se amesteca în repetiţii. Noi făceam mişcarea în scenă. Venea Calotescu şi o dădea afară. Atunci, tărăboi, ţipete, plânsete, vroia să deschidă uşa şi nu ajungea cu mâna pe clanţă. În pauză se repezea la scaun în mijlocul odăii, dădea din mâini şi din picioare, îşi da ochii peste cap, zicea că şi ea face teatru, era aşa de comică, încât noi toţi o aplaudam”, spunea despre ea marele actor Constantin Nottara.

Maria Ventura s-a remarcat și în cinematografie. Ea a fost protagonista unor filme mute franceze realizate de Victorin Jasset („Herodiada” – 1909), Georges Denola („Sfârşitul lui Robespierre” – 1911), Alberto Capellani („Mizerabilii” – 1912, „Păcatul unui tron” – 1916.

Maria Ventura a venit și și-a cheltuit banii în țara noastră, pentru a face un teatru cu numele ei. Ea a jucat, de asemenea, în primul film românesc de ficțiune, „Independenţa României”, în 1912. Ea a interpretat rolulul Reginei Elisabeta, avându-l partener pe Constantin Nottara care a jucat rolul regelui Carol I.

Deşi cunoscuse succesul la Paris, Maria Ventura n-a putut sta departe de România în Primul Război Mondial. A revenit în ţară şi a îngrijit bolnavii de pe front, alături de Regina Maria. Abia spre finalul războiului s-a întors pe scena de la Paris. Începând cu anul 1919, Maria Ventura a jucat la Comedia Franceză, fiind prima actriţă de origine română care a cunoscut succesul aici. Câţiva ani mai târziu a ajuns societară la Comedia Franceză.

A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză, anume „Ifigenia” de Racine în 1938. După 1945, s-a pensionat la cerere şi s-a retras la Neuilly, în Franţa. A mai apărut, rareori, pe scena franceză. Ultimul ei rol a fost cel din Valsul toreadorilor, la Teatrul de Comedie des Champs-Elysees, în 1952.

A murit pe 3 decembrie 1954, la doar 68 de ani, la Paris, fiind înmormântată la Cimetière de Passy din Paris.