Ce-i drept, în 2023, filmele mute nu mai par relevante pentru public. Cu toate astea, orice îndrăgostit de cinematografie va reuși să le aprecieze la adevărata lor valoare și să înțeleagă ce a „vrut poetul să spună”.
Filmele mute au reprezentat începutul-începutului, iar fără ele, în mod evident, că nu ar fi existat astăzi Avatar 1 sau 2… și nici Teambuilding sau… (și mai rău) Romina, VTM.
Din nefericire, în zilele noastre, cinematografia pare să înregistreze un oarecare declin, din punct de vedere al calității, însă, firește, și în acest caz depinde foarte mult pe cine întrebi.
Dacă, în prezent, se folosește tehnologie de ultimă generație pentru efecte speciale care-mai-de-care, în stadiul alpha al peliculelor, eforturile erau aproape supraomenești. Cineaștii „se dădeau peste cap” pentru a compensa lipsa tehnologiei pe care astăzi o considerăm a fi normală.
Imaginează-ți o sală de cinema de dimensiuni reduse, un „silver screen”, o orchestră care făcea atmosferă de sub scenă, dar și un public entuzismat de imaginele magice care erau derulate pe ecran: totul era magic.
Cu scopul de a omagia începuturile, dar și eforturile unor oameni care au făcut tot posibilul să te distreze, în urmă cu mai bine de un secol, m-am gândit că nu ar fi rău să-ți prezint câteva dintre filmele mute care au făcut istorie, dar și o serie de amănunte care, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea să-ți fi scăpat.
Era filmelor mute s-a încheiat definitiv odată cu apariția primului film „vorbit”, The Jazz Singer, din 1928. În spiritul corectitudinii, dispariția filmelor mute a fost marcată abia un an mai târziu, în 1929.
Totuși, în anul 2011, filmul mut The Artist câștiga un premiu Oscar, spre marea uimire a tuturor.
Primul film mut: The Roundhay Garden Scene
The Roundhay Garden Scene este numele sub care este cunoscută o secvență de 2,11 secunde considerată, practic a fi cel mai vechi film din istoria cinematografiei. Minunea a fost realizată în anul 1888 de inventatorul francez Louis Aimé Augustin Le Prince și rulează la 12 cadre pe secundă. Practic, ai parte de aproximativ 25-26 de cadre în total.
Ce-i drept, poate că nu vorbim întocmai despre un film în toată regula, însă, cu siguranță despre o parte esențială a istoriei cinematografiei.
Georges Méliès, un vizionar într-ale cinematografiei
Georges Méliès a fost, într-adevăr, un vizionar. Despre cineastul-circar se spune că obișnuia să-și confecționeze singur platourile de filmare și că, de-a lungul carierei sale, ar fi recurs la diferite trucuri inventive pentru a-ți „desena” povești, în filmele sale mute.
Cel mai bun exemplu, în acest sens, este Le Voyage dans le Lune, din 1902, peliculă despre realizarea căreia se amintește inclusiv în Hugo (2011), însuși Méliès (interpretat de Ben Kingsley) fiind unul dintre personajele de bază.
Cei mai iubiți actori ai erai mute
În ceea ce privește actorii care au devenit celebri în era filmelor mute, demni de amintit sunt, fără dar și poate, Greta Garbo, care a jucat în The Mysterious Lady (1928), The Single Standard (1929), dar și în The Kiss (1929).
Mai mult, celebrii „Stan și Bran” (Oliver Hardy și Stan Laurel) au încântat publicul din toată lumea, timp de decenii întregi. Cei doi au fost „mare senzație” în România, chiar și într-o perioadă în care filmele „vorbite” nu mai erau o noutate. Nouă, totuși, ne plăceau, în continuare, poantele copilărești ale celor doi comici.
De asemenea, nu am cum să nu-l menționez pe Charlie Chaplin, cel care, efectiv, a redefinit noțiunea de film mut. În aceeași categorie se află și Buster Keaton, actorul, regizorul și cascadorul care a transformat imposibilul în posibil, vorba unui fost primar bucureștean de sector, trimis acum în spatele gratiilor.
Cele mai bune 100 de filme mute, din toate timpurile
The General – 1926 – Buster Keaton și Clyde Bruckman
Metropolis – 1927 – Fritz Lang
Sunrise – 1927 – F.W. Murnau
City Lights – 1931 – Charles Chaplin
Nosferatu – 1922 – F.W. Murnau
The Gold Rush – 1925 – Charles Chaplin
La Passion et la mort de Jeanne d’Arc – 1928 – Carl Theodor Dreyer
Das Cabinet des Dr. Caligari – 1920 – Robert Wiene
Bronenosets ‘Potyomkin’ – 1925 – Sergei M. Eisenstein
Greed – 1924 – Erich von Stroheim
Die Büchse der Pandora – 1929 – G.W. Pabst
The Crowd – 1928 – King Vidor
The Wind – 1928 – Victor Sjöström
Napoléon – 1927 – Abel Gance
The Birth of a Nation – 1915 – D.W. Griffith
Intolerance 1916 D.W. Griffith
Sherlock, Jr. – 1924 – Buster Keaton
The Big Parade – 1925 – King Vidor
Safety Last – 1923 – Fred Newmeyer și Sam Taylor
The Phantom of the Opera – 1925 – Rupert Julian
Broken Blossoms – 1919 – D.W. Griffith
Der letzte Mann – 1924 – F.W. Murnau
The Kid – 1921 – Charles Chaplin
Steamboat Bill, Jr. – 1928 – Charles F. Reisner
Ben-Hur: A Tale of the Christ – 1925 – Fred Niblo
The Thief of Bagdad – 1924 – Raoul Walsh
Flesh and the Devil – 1927 – Clarence Brown
Our Hospitality – 1923 – Buster Keaton and John G. Blystone
Wings – 1927 – William A. Wellman
Chelovek s kinoapparatom – 1929 – Dziga Vertov
Nanook of the North – 1922 – Robert J. Flaherty
Faust – 1926 – F.W. Murnau
Way Down East – 1920 – D.W. Griffith
Häxan – 1922 – Benjamin Christensen
Das Tagebuch einer Verlorenen – 1929 – G.W. Pabst
The Unknown – 1927 – Tod Browning
The Cameraman – 1928 – Edward Sedgwick
The Circus – 1928 – Charles Chaplin
Show People – 1928 – King Vidor
Un chien Andalou – 1928 – Luis Buñuel and Salvador Dali
The Hunchback of Notre Dame 1923 Wallace Worsley
Dr. Mabuse: Der Spieler – 1922 – Fritz Lang
The Four Horsemen of the Apocalypse – 1921 – Rex Ingram
The Sheik – 1921 – George Melford
Die Nibelungen – 1924 – Fritz Lang
The Freshman – 1925 – Sam Taylor și Fred Newmeyer
The Mark of Zorro – 1920 – Fred Niblo
Tol’able David – 1921 – Henry King
He Who Gets Slapped – 1924 – Victor Sjöström
Girl Shy – 1924 – Fred Newmeyer și Sam Taylor
The Wedding March – 1928 – Erich von Stroheim
The Man Who Laughs – 1928 – Paul Leni
The Lodger – 1926 – Alfred Hitchcock
Seven Chances – 1925 – Buster Keaton
The Last Command – 1928 – Josef von Sternberg
Foolish Wives – 1922 – Erich von Stroheim
Orphans of the Storm – 1921 – D.W. Griffith
Sparrows – 1926 – William Beaudine
The Navigator – 1924 – Buster Keaton and Donald Crisp
Zemlya – 1930 – Aleksandr Dovzhenko
Tabu – 1931 – F.W. Murnau and Robert J. Flaherty
Les Vampires – 1915-16 – Louis Feuillade
The Student Prince in Old Heidelberg – 1927 – Ernst Lubitsch
Beggars of Life – 1928 – William A. Wellman
My Best Girl – 1927 – Sam Taylor
Cops – 1922 – Buster Keaton and Eddie Cline
Der Golem – 1920 – Paul Wegener
Le Voyage dans la Lune – 1902 – Georges Méliès
The Son of the Sheik – 1926 – George Fitzmaurice
7th Heaven – 1927 – Frank Borzage
It – 1927 – Clarence Badger
The Lost World – 1925 – Harry O. Hoyt
The Kid Brother 1927 Ted Wilde și J.A. Howe
The Immigrant – 1917 – Charles Chaplin
Queen Kelly – 1928 – Erich von Stroheim
Oktiabr [October] – 1928 – Sergei M. Eisenstein
Cabiria – 1914 – Giovanni Pastrone
Robin Hood – 1922 – Allan Dwan
The Docks of New York – 1928 – Josef von Sternberg
Stachka – 1924 – Sergei M. Eisenstein
The Great Train Robbery – 1903 – Edwin S. Porter
Der müde Tod [Destiny] – 1921 – Fritz Lang
Speedy – 1928 – Ted Wilde
Sadie Thompson – 1928 – Raoul Walsh
Tess of the Storm Country – 1922 – John S. Robertson
A Woman of Paris – 1923 – Charles Chaplin
Dr. Jekyll and Mr. Hyde – 1920 – John S. Robertson
The Last of the Mohicans – 1920 – Maurice Tourneur și Clarence Brown
Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele