Ce s-ar putea construi pe un asteroid. Propunerea incredibilă ce pare desprinsă din filmele SF

Un asteroid este perceput, de obicei, ca un pericol pentru Pământ și omenire. Doar ar trebui să întrebați dinozaurii ce părere au și veți fi convinși. Filme, precum celebrul „Armageddon”, cu Bruce Willis și Ben Affleck, prezintă scenarii aproape SF, în care, firește, soarta vieții pe planetă atârnă de reușită misiunii lor, „salvatorul de serviciu”, Bruce Willis, făcând sacrificiul suprem în acest sens. Dar o propunere venită din partea unui inginer a uluit comunitatea științifică și, cu siguranță, este în măsură să ne lase și pe noi cu gura căscată.

Ce s-ar putea construi pe un asteroid

Asteroizii sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar care pot atinge o dimensiune și de câteva sute de kilometri.

De aceea, în hoinăreala lor prin spațiul cosmic, ei sunt percepuți ca un pericol pentru Terra, soarta dinozaurilor, de exemplu, fiind pecetluită, acum 65 de milioane de ani, de impactul planetei cu un astfel de corp ceresc.

Dar, desprinsă parcă dintr-un film SF, propunerea lui David W. Jensen – fost inginer tehnic la compania Rockwell Collins, ce se ocupă de tehnologii avansate – acum pensionar, e menită să stârnească uimire printre oamenii de știință și nu numai.

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

Jensen propune nici mai mult, nici mai puțin, decât construirea unei mari stații spațiale inelare pe un asemenea asteroid, capabilă să găzduiască sute, ba chiar mii de oameni. Firește, un asemenea proiect nu ar fi simplu de făcut, dar, culmea, nici imposibil.

E drept, o asemenea stație, într-un asemenea loc neobișnuit, ar necesita costuri uriașe, cantități enorme de material de transportat și chiar după ce ar fi terminată, locuitorii ei ar fi nevoiți să înfrunte două provocări majore: efectul gravitației scăzute și nivelul ridicat de radiații cosmice.

Propunerea incredibilă ce pare desprinsă din filmele SF

Dar Jensen propune o abordare îndrăzneață într-un articol postat pe serverul arXiv: construcția unei asemenea baze în interiorul unui asteroid și, apoi, declanșarea rotirii acestuia. El oferă și o detaliată viziune despre ce ar fi necesar pentru ca un asemenea proiect să fie realizat.

Foarte important, prin folosirea roboților ce se pot auto-multiplica ca „forță de muncă”, asteroidul ar putea deveni stație spațială, susține Jensen, în doar 12 ani, iar costurile totale s-ar ridica la doar 4,1 miliarde de dolari. O sumă modestă când vine vorba de proiecte spațiale ambițioase precum acesta.

Făcând abstracție de rolul roboților, primul pas al proiectului ar fi găsirea asteroidului cel mai potrivit pentru un asemenea proiect.

Jensen a ales deja asteroidul Atira, care este un obiect din vecinătatea Pământului, dar care nu intersectează niciodată orbita planetei noastre. Are un diametru de peste 4 kilometri și este făcut din piatră. Atira are chiar și o lună, un corp ceresc secundar ce-l orbitează, cu o dimensiune de circa 1 kilometru.

Ideea proiectului este să se folosească chiar roca și alte materiale ale asteroidului pentru construcția stației spațiale, inclusiv panourile solare și stația propriu-zisă.

Stratul exterior de piatră al  asteroidului ar oferi o protecție contra diverselor pericole, de la radiații la micrometeoriți, în timp ce stația ar fi construită pe mai multe nivele în interiorul acestuia pentru a maximiza condițiile de trai.

Atira face o rotație completă în jurul propriei axe la fiecare 3,4 ore, dar acest lucru ar trebui să fie accelerat pentru a asigura o gravitație apropiată de cea de pe Pământ locuitorilor din stația subasteroidală.

Acest lucru ar putea fi realizat dacă asteroidul, ce are o rază de doar 2,1 kilometri, ar efectua o rotație completă la fiecare 105 secunde.

Pe de altă parte, timpul și banii necesari construcției sunt puncte „fierbinți”, dar ele vin cu un detaliu esențial: trimiterea roboților pentru a construi fiecare componentă a stației spațiale, de la module de locuit, la celule solare, folosind doar materialele de pe asteroid.

O asemenea idee este, ce-i drept, veche de peste un secol, din 1903, când a fost avansată de Konstantin Tsiolkovsky, savantul rus care a descoperit principiile rachetei multiple, precum și înlocuirea combustibilului solid cu un amestec de oxigen și hidrogen lichid.

Dar, dacă la cel moment, ideea părea demnă mai degrabă de romanele lui Jules Verne, la ora actuală, omenirea ar avea capacitatea tehnologică de a transforma acest vis în realitate.