Care ar fi fost cel mai rău an în care ai fi putut să trăiești. Nimeni nu își putea vedea umbra
Cei mai mulți oameni ar crede că cei mai răi ani pe care i-ar fi putut trăi au fost chiar ultimii trei, marcați de pandemia de coronavirus, declinul economic, războiul din Ucraina și cel din Israel. Însă, conform unui profesor de la Harvard, cel mai rău an a fost cu totul altul, iar condițiile de trai de atunci sunt de neimaginat în prezent.
Candidați la titlul de „cel mai rău an din istoria omenirii”
Printre candidații la titlul de „cel mai rău an din istoria omenirii” se numără 1918, ultimul an al Primului Război Mondial, când gripa spaniolă a ucis până la 100 de milioane de oameni din întreaga lume.
De asemenea, anul 1349 ar putea fi considerat cel mai rău an al omenirii, pentru că a fost cel în care Moartea Neagră a distrus o jumătate din Europa. Ciuma a luat până la 20 de milioane de vieți.
Mai mult, anii celui de-Al Doilea Război Mondial ar putea, probabil, să fie luați în considerare pentru titlul de „cel mai rău an din istoria omenirii”. Însă, în opinia unui profesor de la Harvard, cel mai rău an a fost altul, unul în care oamenii nici nu își puteau vedea umbrele.
Condițiile de trai din cel mai rău an din istoria omenirii
Părerea istoricului și arheologului Michael McCormick, profesor de istorie medievală la Universitatea Harvard, este cî „cel mai rău an în care ai fi putut trăi” a fost anul 536 d.Hr., în mod cert.
Potrivit profesorului, acel an a fost cumplit din cauza erupțiilor vulcanice ce au blocat soarele, dar și din cauza răspândirii ciumei. Mai mult, acel an a dat startul celui mai rece deceniu din ultimele milenii, precum și unui secol de devastare economică. Totul a început cu o erupție.
Profesorul a explicat că 536 a fost anul precursor al uneia dintre cele mai proaste perioade din istoria omenirii. Aceasta a fost marcată de o erupție vulcanică la începutul anului, ce a avut loc în Islanda, după cum a stabilit un studiu al unui ghețar elvețian realizat de McCormick și de glaciologul Paul Mayewski de la Institutul pentru Schimbări Climatice al Universității din Maine (UM) din Orono.
Cenușa aruncată în aer de vulcan a dus probabil la o ceață și astfel au urmat 18 luni de întuneric în timpul zilei în Europa, Orientul Mijlociu și în unele părți ale Asiei. „Soarele și-a dat lumina fără strălucire, ca și luna, pe parcursul întregului an”, a scris istoricul bizantin Procopius, care a precizat că soarele părea mereu în eclipsă.
Un politician roman din acea perioadă, Cassiodorus, a scris că soarele avea o culoare „albăstruie”, luna nu avea strălucire, iar anotimpurile păreau a fi „toate amestecate”. „Ne minunăm să nu vedem nicio umbră a trupurilor noastre la amiază”, a scris el.
Întunericul a adus și o perioadă de frig, temperaturile de vară scăzând cu 1,5 grade Celsius, până la 2,5 grade Celsius. Astfel a început cel mai rece deceniu din ultimii 2300 de ani, ceea ce a dus la devastarea culturilor și la foamete la nivel mondial.
Ciuma bubonică a contribuit la traiul mizerabil
Ulterior, în anul 541, ciuma bubonică a contribuit la condițiile mizere de trai. Răspândindu-se din portul roman Pelusium din Egipt, așa-numita Ciumă a lui Iustinian a provocat moartea a până la jumătate din populația Imperiului Roman de Est, ceea ce a accelerat prăbușirea acestuia.
Europa a cunoscut o recesiune economică pentru aproape tot secolul următor, până în 640, când mineritul argintului i-a dat un impuls. În tot acest timp, a fost marcată de cataclisme, cu erupții vulcanice masive și în 540 și 547, și de devastarea provocată de ciumă.
Pe de altă parte, alții pot avea opinii diferite în privința anului care merită titlul de „cel mai rău din istoria omenirii”. Nativii americani pot indica anul 1520, când variola, adusă de spanioli, a ucis milioane de indigeni. Până în 1600, până la 90% din populația Americilor (aproximativ 55 de milioane de oameni) a fost exterminată de diverși agenți patogeni europeni.