Horoscopul lui Matei Corvin, descoperit la Vatican, face lumină într-un mister vechi de secole

Născut la Cluj-Napoca, Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin, a fost fiul mai mic al lui Ioan de Hunedoara (știut și ca Iancu de Hunedoara) și al Elisabetei Szilágyi.

Apropo de anul nașterii sale, până la începutul secolului XX, moment în care a fost descoperit horoscopul lui Matia între manuscrisele bibliotecii reginei Christina Augusta a Suediei, aflate în arhivele de la Vatican, se credea că este vorba despre 1440. Ulterior, s-a descoperit că această dată nu era, câtuși de puțin, una corectă.

Statuia lui Matia Corvin, în Cluj-Napoca

Când s-a născut Matia Corvin, de de fapt

Totuși, această descoperire a fost decisivă, de vreme ce în a treia parte a manuscrisului menționat anterior, care poartă titlul de Nativitates aliquot illustrium principum ac doctorum virorum, există o colecție impresionantă de horoscoape printre care și cele ale lui Matia, Ferdinand I, Maximilian I sau chiar Ludovic I.

Aici se se menționează data de naștere oficială a lui Matia Corvin: anul 1443, luna februarie, ziua 23, ora 15, minutul 7, secunda 34, informează Muzeul Castelul Corvinilor, într-o postare realizată pe pagina de Facebook a insituției.

Conform a ceea ce se știe, Matia Corvin a crescut împreună cu fratele său, Ladislau în imediata apropiere a unor mari oameni de cultură ai vremii, printre care și Ioan Vitéz, episcop de Oradea și arhiepiscop de Esztergom sau Sanocki Gergely, cel din urmă fiindu-le profesor de religie, artă, drept și limbi străine.

Și pentru că tot am menționat despre limbile străine, se pare că Matia avea un talent deosebit în ale învăța: știa maghiară, latină, italiană, croată, română, germană, cehă, slovacă, dar și alte limbi slave.

Tinerețea nu i-a fost ușoară, astfel că, până în momentul în care a urcat pe tronul Ungariei, la data de 14 februarie 1458, a fost nevoit să fie martorul morții tatălui său, Iancu de Hunedoara, dar și a fratelui mai mare, Ladislau, care a fost decapitat la Buda, în luna martie a anului 1457. Astfel, a preluat tronul, fiind singurul moștenitor rămas în viață.

Ce nu este bine să faci în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor. E mare păcat

Ți se rupe sufletul! Cum a fost surprins Florin Piersic înainte să se prăbușească pe scenă. Greu de privit

În ciuda faptului că a fost logodit, la un moment dat, cu Elisabeta de Celje, ca mai apoi să se căsătorească cu Cătălina Podjebrad și, în cele din urmă, cu Beatrix de Aragon, nu a avut copii, însă a luat decizia de a-l adopta pe Ioan Corvin, pentru a lăsa, totuși, un urmaș.

A domnit timp de 32 de ani, în perioada 1458-1490, iar în timpul acesta, puterea regală a crescut exponențial, spre marele nenoroc al nobilimii care s-a văzut pusă într-o situație dificilă, fără precedent.

A înființat „Fekete Sereg” (ceea ce din limba maghiară se traduce prin „armata neagră”), adică întâia armată de mercenari a Ungariei, dar a pus la punct inclusiv reforme în domeniu economic, social și monetar.

Însă, poate și mai important decât atât, Matia Corvin a mizat pe muzee și cultură, apropiindu-se astfel de Europa de Vest.

Matia Corvinul – ilustrație în pagina unui incunabul slovac al cărui autor este Ioannes de Thurocz, adică Thuróczy János, istoric maghiar, autor al Chronica Hungarorum (Foto: Wikipedia)

Un conducător îndrăgostit de cărți și muzee

Era un mare iubitor de carte, așadar a pus bazele uneia dintre cele mai mari biblioteci din Europa, numită Bibliotheca Corviniana.

Aceasta a fost considerată cea mai mare colecţie de cronici istorice, lucrări filosofice şi ştiinţifice de la acea vreme, având mai bine de 5.000 de exemplare.

Mai mult, Matia a ajuns să conducă Regatul Moraviei, Silezia şi Lusacia, dar şi Austria Inferioară.

De-a lungul istorie, el a fost cunoscut ca „Matia cel Drept”, „Regele Matia cel Drept, iar atunci când a murit, în anul 1490, oamenii obișnuiau să spună: „a murit Matia, a murit dreptatea”.

În prezent, regele Matia Corvin „veghează” orașul Cluj-Napoca, de vreme ce statuia sa ecvestră tronează în centrul orașului, de-a lungul timpului devenind punctul de întâlnire al tuturor clujenilor ieșiți „în oraș”. Statuia este, în sine, un simbol al acestui oraș transilvănean.