Când devin oamenii conștienți, în burta mamei sau după naștere?

Există puține date despre momentul în care începe conștiința. Unii susțin că aceasta debutează târziu, la mult timp după naștere, în timp ce alții susțin că debutul este unul precoce, chiar din momentul în care fătul se află în burta mamei. O nouă cerceterare vine cu o nouă teorie potrivit căreia, aceasta ar începe încă din a 35-a săptămână de sarcină.

Multe teorii susțin ideea potrivit căreia conștiința ar începe în perioada copilăriei târzii.  Un exemplu în acest sens este dat de psihologii Joseph Perner și Zoltan Dienes care susțin că, probabil, conștiința nu poate apărea înainte de primul an de viață, în timp ce filosoful Peter Carruther vine cu o viziune mai radicală, afirmând că aceasta nu apare până la vârsta de 3 ani.

Perspectivele cu debut tardiv sunt de obicei motivate de gândul că ceea ce numim conștiință necesită resurse cognitive. Din punctul de vedere al lui Carruthers, copilul trebuie să fie capabil să poată face distincția dintre felul în care este lumea și cum apare sau pare pentru a avea orice fel de conștientizare. Afirmația că aceasta necesită capacități cognitive semnificative este controversată. Cei care o resping, de obicei, susțin o relatare cu „debut timpuriu” a conștiinței, conform căreia conștiința ia naștere încă din copilăria timpurie, dacă nu înainte de naștere.

Cei care petrec perioade lungi de timp îngrijind sugari sunt probabil de părere că aceasta are un debut precoce.   Astfel, intuiția pare să joace un rol important în acest proces. Chiar dacă intuițiile noastre despre copiii de 5 luni nu sunt de încredere, aceasta poate susține cu greu o relatare cuprinzătoare despre apariția conștiinței. Nou-născuții par a fi candidați perfecți pentru conștiință, așa cum o fac și copiii mai mari, însă nu putem afirma aceleași lucruri și despre fetuși, fără a trece dincolo de intuiție.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Din păcate, nu putem măsura conștiința în modul în care putem măsura temperatura, presiunea și radiația. În absența unui „contor de conștiință”, suntem forțați să ne bazăm pe inferențe despre conștiința copilului bazate pe corelațiile comportamentale, cognitive și neuronale ale conștiinței la adulți. Este puțin probabil ca astfel de inferențe să ofere o „dovadă”.

Cercetarea rețelelor neuronale despre care se crede că stau la baza conștiinței oferă o corelație a conștiinței. Una dintre cele mai importante dintre aceste rețele este rețeaua în mod implicit (DMN). Studiile au sugerat că recuperarea conștienței după anestezie și leziuni grave ale creierului la adulți este asociată cu reapariția interacțiunii dintre DMN și alte rețele cerebrale, în special rețeaua de atenție dorsală (DAN).

Folosind date RMN funcționale, o echipă de la Trinity University Dublin condusă de Lorina Naci și Rhodri Cusack a descoperit că interacțiunea dintre DMN și DAN poate fi văzută la nașterea la termen. Ar fi o greșeală să considerăm această constatare ca dovedind că sugarii (la termen) sunt conștienți de la naștere, dar este cu siguranță sugestiv.

Datele despre dezvoltarea rețelelor cerebrale răspund cel mai direct la întrebările despre momentul în care capacitatea de conștiință este dobândită. Cu toate acestea, chiar dacă bebelușii au capacitatea de conștiință încă de la naștere, s-ar putea să nu realizeze această capacitate decât mult mai târziu.

Bebeluș în burta mamei de la stadiul de embrion si până e gata să se nască

Conștiința umană apare doar după naștere: cercetarea care ar putea schimba această certitudine

O linie de dovezi se referă la capacitatea sugarilor de a segrega inputul auditiv în fluxuri distincte. Să presupunem că auzim pe cineva vorbind în contextul unui alt sunet, cum ar fi muzica de fundal. La adulți, sortarea inputurilor auditive în două fluxuri distincte (cuvintele rostite versus muzică) pare să necesite o atenție conștientă. Astfel, este interesant de remarcat faptul că capacitatea de a segrega inputul auditiv în fluxuri distincte pare să existe încă de la naștere.

Un al doilea indiciu al apariției conștiinței implică integrarea modalităților senzoriale. Descris pentru prima dată în 1976, efectul McGurk apare atunci când vizionați un videoclip în care pista audio a unui fonem a fost dublată pe imagini cu cineva care rostește un alt fonem.  În mod crucial, efectul McGurk pare să apară numai atunci când cineva este conștient atât de intrarea vizuală, cât și de intrarea auditivă. Studiile comportamentale sugerează că efectul McGurk poate fi găsit la sugarii de 4 luni. Este posibil ca forme comparabile de integrare intersenzorială să apară chiar și la sugarii mai mici, deși ar fi probabil necesare măsuri neuronale de integrare pentru a le găsi.

Poate cea mai intrigantă dovadă a conștiinței în copilăria timpurie provine dintr-un studiu realizat de Julia Moser de la Universitatea din Tübingen. Moser și colegii ei au folosit zgomote auditive de ordinul doi („globale”) pentru a cerceta conștiința. Luați în considerare o secvență de tonuri care sunt grupate în patru grupuri de patru tonuri, în care fiecare ton este fie înalt, fie scăzut. În paradigma globală oddball, tonul final din primele trei grupuri diferă de cele trei tonuri precedente (de exemplu, dacă sunt scăzute, atunci va fi înalt), dar membrul final al ultimului grup va fi identic cu cele trei precedente tonuri (de exemplu, toate ar putea fi tonuri joase).

Există unele dovezi că acest răspuns este produs numai atunci când un individ este conștient. Folosind magnetoencefalografia fetală (MEG), Moser și echipa ei au descoperit că o versiune a acestui răspuns ar putea fi găsită nu numai la nou-născuți, ci și la fetușii de 35 de săptămâni. Din nou, acest rezultat nu oferă o dovadă a conștientizării perceptuale în copilăria timpurie, dar este încă o ilustrare a modului în care neuroștiința începe să tragă cortina experienței copiilor.

Ori de câte ori conștiința apare pentru prima dată, cu siguranță o face într-o formă care este radical diferită de cea cu care noi suntem familiarizați. Conștientizarea noastră nu se limitează la conținutul percepției imediate, ci include atât memoria, cât și imaginația.

În multe privințe, atunci, cea mai interesantă întrebare poate să nu fie când ființa umană în curs de dezvoltare devine mai întâi conștientă, ci când apar pentru prima dată acele trăsături care sunt distinctive ale conștiinței umane. Când dobândim pentru prima dată capacitatea de a ne supune experiențele unui control critic? Când dobândim pentru prima dată capacitatea de a ne aminti trecutul sau de a ne imagina viitorul? Într-un anumit sens important, doar atunci când ne vom da seama de răspunsurile la aceste întrebări vom ști când conștiința „umană” apare cu adevărat pentru prima dată.