Bacteriile pot folosi deșeurile de plastic ca sursă de hrană: ce impact are asupra poluării, conform cercetătorilor

Poluarea cu plastic este scăpată de sub control. În fiecare an, peste opt milioane de tone de polimeri sintetici intră în ocean, iar o parte semnificativă nu este atât de ușor de contabilizat.

Tot acel plastic lipsă este un mister, dar unii cercetători bănuiesc că microbii înfometați sunt parțial responsabili. Experimentele din laborator au arătat acum că o specie de bacterie marină, cunoscută sub numele de Rhodococcus ruber, poate descompune și digera încet plasticul fabricat din polietilenă (PE).

Folosit în mare parte în ambalaje, PE este plasticul cel mai des produs din lume și, deși nu este clar dacă R. ruber ronțăie aceste deșeuri, noua cercetare confirmă că este cel puțin capabil să facă acest lucru.

Ce indică noul studiu despre poluarea cu plastic

Studiile anterioare au descoperit tulpini de R. ruber plutind în părți celulare dense de pe plasticul marin. Mai mult decât atât, cercetările inițiale din 2006 au sugerat că plasticul de sub R. ruber se descompunea într-un ritm mai rapid decât în mod normal.

Noul studiu confirmă că este adevărat: „Este prima dată când dovedim în acest fel că bacteriile digeră, de fapt, plasticul în CO2 și alte molecule”, spune ecologistul microbian Maaike Goudriaan, de la Institutul Regal Olandez pentru Cercetări Maritime (NIOZ).

Pentru a imita modurile naturale în care plasticul se dezintegrează pe suprafața oceanului, Goudriaan și colegii ei și-au expus mostrele de plastic la lumina UV și le-au plasat în apă de mare artificială.

„Tratamentul cu lumină UV a fost necesar, pentru că știm deja că lumina soarelui descompune parțial plasticul în bucăți de dimensiuni mici pentru bacterii”, explică Goudrian.

Apoi, echipa a introdus în scenă o tulpină de R. ruber. Măsurând nivelurile unui izotop de carbon eliberat din plasticul în dezintegrare, numit carbon-13, autorii au estimat că polimerii din experimentele lor s-au rupt la o rată de aproximativ 1,2% pe an.

Când se pune cenuşă la dovlecei, de fapt. Sfatul de aur al legumicultorilor de top

Ce este şvarţul? Bucureştenii din perioada interbelică îl adorau, băutura avea ceva special

Echipa nu poate fi sigură cât de mult a degradat lampa UV plasticul, în comparație cu activitatea microbilor, dar bacteriile au jucat în mod clar un rol. Probele bacteriene după experiment au arătat membrane de acizi grași care au fost îmbogățite cu carbon-13.

Rata de degradare a plasticului identificată în studiul actual este mult prea lentă pentru a rezolva complet problema poluării cu plastic în oceanele noastre, dar indică unde ar fi putut ajunge o parte din plasticul lipsă de pe planeta noastră.