”Arsenie. Viața de apoi” – documentarul care a ”răscolit” fenomenul ortodox al secolului 21. ”Dacă nu le dai oamenilor altceva, la ce să mai recurgă, dacă nu la Cer?” – Alexandru Solomon

„Arsenie. Viața de Apoi”, noul documentar semnat de regizorul Alexandru Solomon a intrat în cinematografe de la 1 septembrie. Playtech.ro a avut ocazia unui interviu exclusiv cu creatorul producției.

Pelicula a stârnit deja valuri, a generat controverse și reacții aprinse. Fanii „fenomenului Arsenie Boca” îl consideră o „blasfemie” și asta pentru că Solomon a îndrăznit să privească dincolo de imaginea clasică a celui supranumit „Sfântul Ardealului”.

De fapt, filmul documentar „Arsenie. Viața de apoi”, realizat de Alexandru Solomon, nu este despre Arsenie Boca, propriu-zis, ci despre ce-i „mână-n luptă” pe zecile și sutele de mii de români care au creat, după 1990, fenomenul pelerinajului de la Prislop, unde este înmormântat faimosul duhovnic. Cel puțin asta a declarat Alexandru Solomon într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Playtech.

„Maestre, eu căciula aceasta a mitului nu vreau s-o port”, îi spunea Arsenie Boca, încă de prin 1943, poetului Lucian Blaga. Comunismul l-a „ascuns” de privirea marelui public pe preotul înzestrat, indubitabil, cu har.

Babasha va deveni tată pentru prima oară. Când va naște iubita lui și ce nume va purta copilul

Surpriza pe care o pregătesc Andreea Marin și Radu Ștefan Bănică împreună. Despre ce proiect ar fi vorba

Dar, după 1990, Arsenie Boca a revenit în forță în sufletul multor români, deși nu a apucat să vadă prăbușirea comunismului, murind în noiembrie 1989. Însă, poveștile despre minunile și harul lui au început să se multiplice și să circule în cercuri tot mai vaste.

Unii se jurau că l-au văzut purtând o lumânare aprinsă prin furtună ori că l-au zărit la înmormântarea mamei sale, în decembrie 1951, deși era închis într-o baracă, la Canal, într-una dintre numeroasele sale intersectări contondente cu Securitatea și autoritățile comuniste ori că a prezis cu exactitate momentul căderii lui Ceaușescu și, în general, „citea” oamenii doar după ochii și privirea lor.

Afișul filmului documentar „Arsenie. Viața de apoi”

Regizorul Alexandru Solomon despre „Arsenie. Viața de apoi”

Alexandru Solomon a dorit să afle ce au făcut românii cu Arsenia Boca, după moartea acestuia, Părintele cunoscând o adevărată reînviere tocmai după trecerea la cele veșnice.

S-a născut o adevărată industrie a obiectelor legate de Arsenie Boca, apărând sute și mii de cărți, articole, iconițe, calendare și multe altele. Din toate te privește cu ochii săi de un albastru „fără de sfârșit” chipul Părintelui, așa cum arăta la 30 de ani. Ba chiar s-au purtat bătălii prin instanțe pentru dreptul asupra comercializării obiectelor cu imaginea cu Arsenie Boca.

Dar punctul maxim al acestei frenezii religioase a fost iscarea fenomenului impresionant al pelerinajului la Prislop, locul de odihnă eternă al Părintelui. Sute de mii de români au ajuns acolo, convinși că Arsenie Boca face minuni și-i poate ajuta chiar și dincolo de crucea de la căpătâiul său.

Astfel, s-a născut o tradiție asemănătoare cu cea de la moaștele Sf. Parascheva, de la Iași ori cu a clasicului drum către Santiago de Compostela al catolicilor.

Scenă din timpul filmărilor documentarului

Alexandru Solomon s-a înhămat la o muncă dificilă și riscantă. Alături de 20 de personaje ce și-au interpretat, de fapt, propriul lor, a devenit el însuși „pelerin” la Prislop, încercând să afle motivele pentru care oamenii din secolul 21 se mai pot raporta în acest fel adulator la un personaj absolut unic, fără îndoială, dar care respingea el însuși eticheta de „făcător de miracole”.

„Actorii” lui Solomon sunt oameni obișnuiți, dar legați fiecare, într-un fel sau altul, de destinul de după moarte al lui Arsenie Boca. Așa s-a născut „Arsenie. Viața de apoi”.

Playtech a realizat un interviu cu regizorul Alexandru Solomon, a cărui producție poate fi deja văzută în cinematografe, programul proiecțiilor putând fi găsit AICI, iar trailerul filmului îl puteți viziona la finalul acestui articol.

Regizorul Alexandru Solomon (al doilea din dreapta) alături de o parte din „actorii” din documentar

Playtech: Cum vă alegeți alegi subiectele pentru documentare?

Alexandru Solomon: Mi le aleg dacă simt că este o problemă care mă privește – social, politic, dar și ca individ – sau ceva care mă perturbă, mă implică existențial cumva. Așa a fost situația și când am făcut „Kapitalism” (2010), dar și cu „Ouăle lui Tarzan” (2015), unde era vorba de raporturile dintre om și animal.

Am renunțat la destule subiecte, dar asta s-a întâmplat fie din cauză că nu am găsit o formă cinematografică în care să le pun, fie că poveștile respective s-au epuizat până să mă apuc eu de film. Practic, trebuie să mă motiveze subiectul în așa măsură, încât să mă țină-n priză 5-6 ani, cât timp lucrez la el.

Playtech: Cât de mult vă îngrijorează manifestările de ură și, probabil, amenințările din partea creștinilor radicali, pe marginea documentarului, deși probabil cei mai mulți nici n-au văzut filmul ori nici nu se vor uita la el? Vă așteptați la o poziție oficială din partea BOR?

Solomon: Cred că, în general, reacțiile foarte aprins negative, chiar de ură – din ce-am văzut eu pe online – vin din partea unor oameni care n-au văzut filmul. Nu știu după ce se ghidează, dar este un fenomen specific ultimilor zece ani, de când internetul a devenit „rege”.

Acolo nimeni nu are răbdare cu nimic, nu stă să vadă exact ce se întâmplă, totul trebuie hotărât într-o jumătate de secundă. Așa pot unii decide că filmul acesta este o blasfemie sau mai știu eu ce.

Filmul nu este împotriva lui Arsenie Boca în niciun fel, pe mine chiar m-a fascinat figura lui și felul în care el s-a construit pe sine, în timpul vieții, dar și ce a făcut societatea cu el, după. Este un fenomen excepțional care nu poate fi încadrat în vreo dogmă, iar asta cred că îi deranjează pe mulți.

Ceea ce mă neliniștește este că ceva ce nu corespunde convingerilor noastre este considerat de neacceptat, de parcă ți s-ar oferi un pahar cu otravă. Iar acest lucru este chiar periculos, pentru că nu putem comunica între noi, dacă avem păreri diametral opuse într-o anumită privință.

Din păcate nu poate exista un dialog real și nu unul făcut prin intermediul urletelor sau al pumnilor. În societate există un conformism care face ca orice voce separată să pară un „fluierat în biserică”.

Referitor la reacția BOR, eu am tot sperat, în primul rând, să vină cineva să vadă filmul. Cred că sunt mai mulți oameni deschiși în cadrul BOR care ar putea să-și spună părerea în cunoștință de cauză. Nu cred că afectează pe nimeni în credința lui vizionarea acestui film. Poți să vii, să vezi, apoi să spui „filmul e greșit, pentru că…”

O adevărată „industrie Arsenie Boca” s-a dezvoltat după 1990

Playtech: Având în vedere tema documentarului, dumneavoastră vă considerați o persoană religioasă?

Solomon: Nu, nu mă consider o persoană religioasă. Nu sunt o persoană mistică prin structură, deci nu am această înclinație, dar îmi pun și eu, ca tot omul, întrebări despre sensul vieții și locul meu în lume. Dacă stau să mă gândesc, problema ar fi dacă este legitim ca o persoană care nu are legătură cu credința să facă un film ca ăsta.

Nu pot să pretind că sunt obiectiv, dar afirm cine sunt, ce cred și consider că este important să privim fenomenul religios și cu ochii scepticului sau ai celui care se îndoiește ori ai celui care nu prea a fost dus la biserică. Asta înseamnă, de fapt, pluralismul ideilor, nu?

Playtech: Credeți că pelerinajul la Prislop seamănă, cumva, cu drumul spre Santiago de Compostela al catolicilor? Iar documentarul acesta este un fel de drum al Damascului oarecum inversat, în care vă propuneți să faceți dintr-o persoană religioasă până la fanatism, măcar un spirit întrebător ca Sf. Toma?

Solomon: Mda, e o întrebare complicată, dar apropo de paralela cu Santiago de Compostela – eu n-am fost acolo – cred că există pelerinaje de genul acesta și în lumea catolică și în cea ortodoxă și în alte părți.

Dar ceea ce deosebește cazul Prislop este faptul că el s-a întâmplat în timpul vieții noastre, adică s-a creat, a crescut în timpul vieților noastre, în secolul 21 și este ceva special ca așa ceva să se nască în lumea contemporană.

În legătură cu partea a doua a întrebării, da, „întrebător” cred că e cuvântul potrivit. Altfel, nu am nicio intenție de a schimba credința cuiva, care este ceva fundamental, un drept foarte intim ce răspunde unor nevoi esențiale, nu aveam de ce să ne amestecăm acolo sub nicio formă.

Dar am încercat prin acest film să exersăm cumva „gimnastica” confruntării faptelor cu mitologia, astfel încât oamenii să fie mai puțin predispuși să creadă în tot felul de teorii ale conspirației, manipulări politice ale credinței și așa mai departe.

O altă scenă din filmul documentar

Playtech: Câtă nevoie mai au românii de mituri, de religie? Și mă gândesc aici și la fenomenul de „distrugere a miturilor”, ce a început odată cu cărțile profesorului Lucian Boia, în istorie, acum aproape 30 de ani?

Solomon: Se pare că nevoia e tot mai mare, dacă stai să te uiți la lumea în care trăim. Nu este vorba doar de ortodoxie, ci și de tot felul de lucruri care țin, mai degrabă, de new-age sau de alte doctrine, să zicem, din alte zări.

Nevoia a crescut pe măsură ce societatea a fost mai debusolată și dacă nu le dai oamenilor altceva, un pic de siguranță în viața lor, la ce să mai recurgă, dacă nu la Cer?

Și cred că acest lucru nu se întâlnește numai la noi. Lumea, în general, se simte în pragul unei Apocalipse, fie că e climatică, războinică sau medicală, vezi și situația cu pandemia de Covid. Iar asta vine pe un fond de lipsă de încredere în știință, în democrație. Până la urmă, fenomenul Trump din SUA nu este altceva decât o manifestare a acestei neîncrederi în democrație.

Playtech: Cum simțiți că a progresat sau regresat publicul român consumator de documentare în ultimul deceniu? Credeți că accesul la servicii de streaming precum Netflix sau HBO Max a încurajat consumul de acest tip de conținut?

Solomon: Eu cred că a progresat mult. În primul rând, există mult mai multă ofertă, sunt mulți tineri care fac documentare, mai independent, pe cont propriu, mai cu ajutor, sunt regizori consacrați care s-au apucat să facă filme documentare – și Corneliu Porumboiu a făcut, și Radu Jude – deci există un fel de legitimare a genului prin producția mai mare.

În privința platformelor de streaming nu avem date ca să pot da un răspuns clar, dar, în general, acolo trebuie să știi exact ce să cauți, ca să găsești documentarele dorite.

Altfel, algoritmii platformelor îți oferă producțiile cele mai populare, cele mai comerciale, așa că ai nevoie de o mână care să te ghideze ca să găsești documentare. Iar cele care apar sunt din categoria celor mai creative sau mai informative, cu un format de televiziune mai atrăgător, mai comercial. Oricum, acces există, doar că trebuie să știi cum să ajungi la ceea ce cauți.

Iar aici un rol foarte important îl au festivalurile, care te pot ghida și, cumva, fac „munca” de selecție, astfel încât poți găsi mai ușor ceea ce-ți place, mai ales când producția de documentare a crescut de peste zece ori. Ăsta ar fi rolul festivalurilor la ora actuală.

Pelerinajul la mormântul lui Arsenie Boca, de la Prislop, a devenit un adevărat fenomen de masă

Playtech: Dacă ați avea posibilitatea, ce ați vrea să-l întrebați direct pe Arsenie Boca?

Solomon: L-aș întreba dacă n-ar putea să-i ajute pe oameni să nu se mai amăgească. Așa cum l-am înțeles eu, cred că ar face-o. El însuși a declarat de multe ori că îl deranjează faptul că este considerat „făcător de miracole”.

Playtech: Și o ultimă întrebare: care este următorul subiect pe care-l aveți „în vizor”?

Solomon: Lucrez de ceva timp la un film despre Arhivele Statului. Dar a trebuit să mă ocup de „Viața de Apoi”, însă acum o să mă întorc la el. Este un fel de documentar despre „birocrația memoriei naționale”.