„Ana lui Ion”, la 73 de ani: Ce s-a întâmplat cu Ioana Crăciunescu, actrița cu două patrii [VIDEO]
Ioana Crăciunescu, cunoscută publicului român pentru interpretarea memorabilă a personajului Ana, în filmul Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii, regizat de Mircea Mureșan, în 1979, face obiectul materialului de astăzi.
Actrița, care a rămas în memoria colectivă datorită talentului său și prestației remarcabile în filmul menționat anterior, a decis să-și împartă viața între două țări, România și Franța, încă din anul 1990.
O artistă cu o carieră plină de realizări cinematografice
Cu o filmografie bogată, Ioana Crăciunescu a lăsat o amprentă puternică în cinematografia românească. Printre filmele în care s-a remarcat se numără Ediție specială (1977), Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii (1979) – pentru care a primit Premiul ACIN în 1980, De ce trag clopotele, Mitică? (1982), La capătul liniei (1982), Femeia din Ursa Mare (1982), Promisiuni (1985), și Întâmplări cu Alexandra (1989).
După schimbările semnificative din 1990, Ioana Crăciunescu a ales să-și diversifice experiența de viață și cariera, emigrând în Franța. Acolo, a continuat să-și aducă contribuția la domeniul artistic și cinematografic, fără să-și uite vreodată originile și legăturile puternice cu țara natală.
Cu o carieră ce se întinde pe mai multe decenii și cu numeroase roluri memorabile în spate, Ioana Crăciunescu rămâne un nume de referință în istoria cinematografiei românești. Împlinind în data de 13 noiembrie vârsta de 73 de ani, actrița continuă să inspire publicul prin talentul și dedicarea ei față de artă.
Pe lângă recunoașterea și aprecierea pe care a câștigat-o în cadrul cinematografiei românești, Ioana Crăciunescu a contribuit inclusiv la consolidarea prestigiului filmului românesc la nivel internațional.
Ioana Crăciunescu, un om împărțit între două patrii
Viața lui Ioana Crăciunescu, împărțită între România și Franța, reprezintă o poveste de succes și adaptabilitate în fața schimbărilor și provocărilor vieții, fără dar și poate.
În ciuda distanței geografice, actrița păstrează o legătură strânsă cu publicul său din ambele țări și continuă să aducă contribuții semnificative în lumea artei și cinematografiei.
„Experienţa Ana a fost meritul regizorului, pentru că eu eram percepută ca o fiinţă destul de boemă, modernă. Înainte făcusem doar Ediţie specială, a lui Mircea Daneliuc.
Eram total atipică pentru ideea de ţărancă şi l-am întrebat pe Mircea Mureşan cum de s-a gândit la mine. Mi-a spus că m-a văzut pe stradă într-o zi ploioasă: Aveai aşa o privire obidită şi nefericită. Ieşeam de la nişte repetiţii şi mă duceam să mă văd cu Nichita Stănescu.
Eram toţi amărâţi într-o epocă amărâtă. Era drumul acela de trecere a omului singur. El a văzut probabil ce este în sufletul meu şi m-a chemat să dau probe.
Am început să-mi anunţ prietenii că am luat probele şi voi juca pe Ana din Ion. Reacţia a fost: Tu??!. Era o mirare şi descurajare atât de mare în toate reacţiile.
Eu nu aveam îndoieli, dar era foarte neplăcut ca prietenii apropiaţi să nu aibă încredere în tine. Singura persoană care a crezut în mine a fost Geta Dimisianu, care corecta una dintre cărţile mele – scoteam a doua carte la Cartea Românească.
I-am spus: Ştii, Geta, o să fiu Ana. Geta a ridicat ochii pe de manuscris şi mi-a răspuns: O să fii foarte bună!
La premieră, la Sala Palatului, pe scenă am urcat de braţ cu Marin Preda şi Mircea Dinescu, cavalerii mei de onoare”, declara, cu ani în urmă, Ioana Crăciunescu, pentru Adevărul.
Franța i-a oferit actriței posibilitatea de a călători și de a se distanța de lucrurile care o dureau. Crăciunescu a mărturisit că a fost „născută să o doară” și că frumusețea României o face să se simtă tristă, pentru că românii nu știu să o prețuiască.
„Nu vreau să dau citate din Boia sau din Cioran sau din marii noștri scriitori, gânditori, însă ei descriu această stare incredibilă: să ai totul și să nu ai de fapt nimic”, a spus actrița, potrivit sursei menționate anterior.
Crăciunescu nu are o părere mai bună despre București acum, că anii au trecut. Ea consideră că orașul reprezintă „primul focar negativ al acestei țări” și că a devenit „o celulă canceroasă”.
„Eu cunosc țara asta foarte bine, mă opresc și vorbesc cu oameni în piețe, pe străzi, în cimitire. Bucureștiul rămâne oraș al anomaliilor, o tarabă de prost gust, o piață de silicoane”, a declarat, de asemenea, Ioana Crăciunescu.