Actrița care le-a “sucit mințile” scriitorilor Camil Petrescu și Mihail Sebastian: povestea lui Leny Caler, cea mai celebră femeie din Bucureștiul interbelic

Leny (sau Leni) Caler s-a născut în anul 1904, în București și a trăit până la data de 2 februarie 1992, când a decedat în Berlin, Germania. A fost o actriță și cântăreață de muzică ușoară din România și una dintre cele mai cunoscute personaje feminine din perioada interbelică.

Îndemnată de actrița Maria Ventura să aleagă scena, Leny Caler a absolvit conservatorul particular de artă dramatică al actorului Alexandru Mihăilescu. După ce Mihail Sebastian și Mircea Ștefănescu, doi tineri cronicari de teatru la acea vreme, o remarcă în „D’ale carnavalului” a lui I.L. Caragiale și în „Amor veghează” de Robert de Flers și Caivallet, Leny Caler este angajată prin 1924 de Lucia Sturdza Bulandra la teatrul „Regina Maria”. Când actorul Ion Iancovescu o solicită ca parteneră în noul său teatru „Fantasio”, Lany Caler părăsește compania Bulandra pentru o stagiune, și apoi colaborează și cu „Teatrul Nostru” al lui Sică Alexandrescu. În stagiunea 1934-1935 la teatrul Regina Maria, compania d-nei Bulandra o ia drept co-asociată, compania numindu-se „Bulandra-Maximilian-Storin-Leny Caler”.

Leny Caler, imagine din arhivă

Leny Caler, faimoasa actriță din Bucureștiul interbelic, după care „mureau” toți bărbații

Mai mult, Tudor Arghezi este atât de încântat de ea încât îi dedică o „Inscripție” în „Bilete de papagal”, iar Elly Roman compune cântece de muzică ușoară pentru vocea ei, pe care le-a înregistrat la casa de discuri londoneză His Master’s Voice.

Fiind evreică, Leny Caler a avut de suferit din cauza legislației antisemite, dar Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Național și șef la Direcția Teatrelor i-a permis lui Caler să joace la Teatrul evreiesc Barașeum. În 1944 înființează împreună cu George Vraca Teatrul Victoriei, unde director artistic era soțul ei, Scarlat Froda. A colaborat cu mulți regizori ai epocii, printre care Sică Alexandrescu (care a protejat-o și el în timpul războiului) și Soare Z. Soare.

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

Leny Caler, imagine din arhivă

E important de menționat că personajul Corina din piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, a fost scris pentru ea, iar Camil Petrescu a folosit-o ca model pentru mai multe personaje din operele sale.

 „Are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”, spunea Camil Petrescu despre frumoasa actriță.

De departe, Leny Caler a fost una dintre cele mai cunoscute personaje feminine din perioada interbelică. Se spune că celebrul personaj Doamna T din ”Patul lui Procust” scris de Camil Petrescu a fost inspirat chiar de frumoasa actriţă cu care scriitorul ar fi avut o relaţie. Un alt nume legat de Leny Caler este cel al scriitorului Mihai Sebastian creatorul cunoscutei piese ”Jocul de-a vacanţa”, scrisă special pentru aceasta.

Camil Petrescu a văzut-o jucând într-o piesă de teatru şi a scris o cronică favorabilă. Au ajuns să se cunoască şi, despre prima întâlnire, actriţa avea să scrie în memoriile sale.

„Eram emoţionată, curioasă foc să cunosc un ziarist, poet şi romancier, primul care a scris într-un ziar despre mine. Mare mi-a fost uimirea cînd am văzut în faţa mea un tinerel mic de statură, dar bine legat, proporţionat, cu păr blond-şaten, cu o frunte înaltă, puţin bombată, cu sprîncene bine marcate, de sub care mă priveau doi ochi de un albastru neverosimil, ca de mărgea, nu prea mari, dar vii, inteligenţi. Mă privea zîmbind copilăreşte, dulce. Am zîmbit şi eu, încîntată că aveam în faţa mea un bărbat care părea atît de tânăr, nu un scriitor cu aer grav, a cărui seriozitate m-ar fi îngheţat. Ne-am plăcut şi ne-am simţit bine împreună din primul moment”, scria Leny Caler, la acea vreme, despre Camil Petrescu, care era cu zece ani mai în vârstă decât frumoasa actriță.

În cele din urmă, s-a exilat la Berlin la sfârșitul anilor 1950, unde și-a găsit și sfârșitul.