Acest medicament pare să recupereze amintirile pierdute: a fost testat cu succes pe șoareci
Un nou studiu pe șoareci sugerează că amintirile „uitate” pot fi recuperate câteva zile mai târziu, prin activarea anumitor celule ale creierului sau cu un medicament utilizat de obicei la oameni pentru a trata bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC), care afectează plămânii și căile respiratorii, inclusiv emfizem, bronșită cronică și astm.
Ar putea părea nebunesc, dar nu atât de mult când te gândești la modul în care amintirile sunt codificate chimic în celulele creierului. Cercetările anterioare au arătat cum chiar și perioadele scurte de privare de somn afectează procesele de memorie, modificând nivelul proteinelor și structura celulelor creierului. Dar cercetătorii încă nu erau siguri dacă pierderea somnului afectează modul în care sunt stocate informațiile, ceea ce face dificilă accesarea lor mai târziu, sau dacă amintirile nou formate se pierd complet atunci când nu am dormit.
Pot fi „recuperate” amintirile?
Aceasta a fost prima întrebare la care și-au propus să răspundă specialistul în neuroștiință de la Universitatea din Groningen, Robbert Havekes și colegii, folosind șoareci care au fost privați de somn timp de șase ore.
Câteva zile mai târziu, animalele nu au reușit să detecteze că unul dintre obiecte a fost mutat într-o nouă poziție în cușcă – cu excepția cazului în care anumiți neuroni din hipocamp, o regiune subțire a creierului care stochează informații spațiale și consolidează amintirile, au fost activați cu ajutorul luminii.
Acest lucru arată că șoarecii și-ar putea aminti unde au fost localizate obiectele originale, dacă neuronii hipocampali care codifică această informație ar primi un “ghiont”.
„Informația a fost, de fapt, stocată în creier, dar doar greu de găsit”, explică Havekes.
Descoperirile sugerează că amintirile considerate a fi „pierdute” pot exista încă într-o stare inaccesibilă și pot fi recuperate artificial, cel puțin la șoareci. Dar tehnica folosită pentru a face acest lucru, optogenetica, este o abordare experimentală care necesită o modificare genetică (pentru a face celulele sensibile la lumină) și, ca atare, este încă departe de a fi folosită la om.