Acest amfibian poate deține secretul originilor evolutive ale clipirii: ce au descoperit oamenii de știință
Animalele terestre fac ceva ce peștii nu fac. Majoritatea peștilor nu clipesc. Nu trebuie să clipească, deoarece apa în care înoată le menține ochii umezi și curați.
Dar există un amfibian ciudat care clipește din ochii bulbucați. E vorba despre amfibianul Mudskippers, iar oamenii de știință îl studiază, pentru a înțelege cum a apărut clipitul în apă.
„Animalele clipesc din multe motive”, spune biologul Thomas Stewart de la Universitatea de Stat din Pennsylvania.
„Ne ajută să ne menținem ochii umezi și curați, ne ajută să ne protejăm ochii de răni și chiar folosim clipirea pentru comunicare. Acest amfibian care și-a dezvoltat independent comportamentul de clipire, ne oferă posibilitatea de a testa cum și de ce clipirea ar fi putut evolua la un pește viu care părăsește în mod regulat apa pentru a petrece timp pe uscat”.
Amfibienii care clipesc
Strămoșii tetrapodelor terestre moderne – animale cu patru membre – s-au târât din apă în urmă cu aproximativ 375 de milioane de ani, o schimbare a vieții care a necesitat niște adaptări fizice destul de dramatice, de la locomoție la percepția senzorială.
Un lucru pe care îl observăm la aproape toate tetrapodele terestre, dar nu la animalele acvatice strâns înrudite, este clipirea, sugerând că acest comportament a apărut ca parte a suitei de adaptări ai locuitorilor Pământului.
Există o lipsă de pleoape conservate și țesut lacrimal în înregistrarea fosilă, ceea ce face dificilă stabilirea exactă când și cum a început clipirea. Dar astăzi există unele animale care trăiesc într-un fel între aer și apă, la fel ca acei strămoși timpurii. Oamenii de știință s-au îndreptat către acestea pentru a vedea dacă și de ce clipesc.
Stewart, autorul principal, biologul Brett Aiello de la Universitatea Seton Hill, și colegii lor au plasat Periophthalmodon septemradiatus și Periophthalmus barbarus în habitate pentru a înregistra viața lor, deplasându-se între apă și țărm.
Mudskippers, spre deosebire de majoritatea peștilor, au ochii proeminenți, un pic ca ai unei broaște. Videoclipurile de mare viteză au arătat că ei clipesc și cum o fac. Echipa a comparat, de asemenea, anatomia ochilor lor cu cei ai unor pești similari care nu clipesc. Astfel, Mudskippers clipesc prin retragerea ochiului complet în jos în orbită. Când globul ocular este complet retras, ei sunt momentan acoperiți de o membrană numită cupă dermică, înainte ca clipitul să se termine, iar ochii reapar.
„Pare să fi evoluat printr-o rearanjare a mușchilor existenți care le-a schimbat linia de acțiune și, de asemenea, prin evoluția unui țesut nou, cupa dermică”, explică Aiello.
„Acesta este un rezultat foarte interesant, deoarece arată că un sistem foarte rudimentar, sau de bază, poate fi folosit pentru a conduce un comportament complex. Nu trebuie să dezvolți multe lucruri noi pentru a evolua acest nou comportament”.
Următorul a fost să ne dăm seama de ce clipeau. Interesant, acești amfibieni clipeau rareori în timp ce se aflau sub apă; au făcut acest lucru doar atunci când s-au lovit de obiecte din rezervor, cum ar fi filtrele de apă sau alți pești. Predominant, clipeau în timp ce se târau.
Apoi, cercetătorii au testat dacă clipeau pentru că ochii lor erau uscați. Au crescut fluxul de aer prin rezervor, pentru a crește rata de evaporare, și au observat o creștere nu doar a clipirii, ci și a ratei cu care aceștia se rostogolesc pe pământul umed pentru a-și umezi corpul.
„Am descoperit că, la fel ca oamenii, acești amfibieni clipesc mai des când se confruntă cu ochi uscați”, spune Aiello.