Ziua în care internetul a picat în toată lumea: cine a fost responsabil, legătura cu rușii
Într-o oarecare seară de 2 noiembrie, într-un laborator de la MIT, un student a dat peste cap internetul din întreaga lume.
Robert Tappan Morris, un student de 23 de ani la informatică la Universitatea Cornell, a scris 99 de linii de cod și a lansat programul pe ARPANET, prima bază a internetului. Se întâmpla în 1988.
Fără să știe, el tocmai dezlănțuise unul dintre primii „worms” care se reproduc și se propagă pe internet. Ulterior, acesta fost denumit The Morris Worm”, pentru avea să schimbe pentru totdeauna felul în care vedem internetul.
Morris a susținut că ceea ce a făcut a fost inofensiv și neplănuit. Cu toate acestea, faptul că a eliberat worm-ul de la MIT, nu din interiorul colegiului în cadrul căruia era student, a ridicat semne de întrebare.
„Speculațiile s-au axat pe motivații la fel de diverse precum răzbunarea, curiozitatea intelectuală pură și dorința de a impresiona pe cineva”, conform raportului oficial despre incident al Universității Cornell din 1989. Indiferent de motiv, Morris a făcut o gafă epocală.
Evident, lucrurile au scăpat repede de sub control. Programul s-a răspândit mai repede decât a anticipat Morris. Calculatoarele de pe tot globul au început să instaleze rapid sute de copii într-o buclă nesfârșită, fiind copleșite ulterior.
Până în dimineața zilei de 3 noiembrie, se estimează că 10% dintre computerele din lume conectate la internet picaseră deja. Calculatoarele MIT au fost lovite primele și cel mai puternic, însă viermele s-a răspândit rapid în SUA, rapoartele despre acesta ajungând până în Europa și Australia.
Rușii, luați în vizor
Inițial, s-a crezut că aceasta ar fi fost opera rușilor, de vreme ce Războiul Rece era încă în toi. Ziarele și canalele de știri au „bubuit” această știre, nu în ultimul rând pentru că tatăl lui Morris era o personalitate de rang înalt în componenta de securitate informatică a Agenției Naționale de Securitate.
După ce panica și confuzia au dispărut, Morris a fost prins și acuzat în temeiul Legii privind frauda și abuzul informatic. El a pledat „nevinovat”, dar juriul a considerat altfel, condamnându-l la trei ani de închisoare, 400 de ore de muncă în folosul comunității și o amendă de 10.050 de dolari.
În 1990, imediat după condamnarea sa, The New York Times scria: „A speriat mulți oameni care conduc sisteme informatice”.